My Supernova

37

Dimineața următoare mă trezec cu cineva sărind pe mine. Încerc din răsputeri să-mi țin pleoapele deschise ca să-mi dau seama cine este. April cu părul încă împletit de aseară, îmi zâmbește cocoțată cu tot corpul ei mic pe mine.

- În sfârșit te-ai trezit, Bella! aproape că urlă.

- Hei, cineva e energetică în dimineața asta. Ai dormit bine, April?

- Cel mai bine! îmi răspunde cu glasul ei de aur.

O iau de pe mine și o așez pe pat. Mă ridic și mă întind. Analizez locul, dar nu-l găsesc pe Hero. Când am vrut să verific dacă e cumva în baie, ușa de la intrare se deschide și apar cei doi crai, Hero și Renji. Îi salut, dar Renji trece pe lângă mine ca și cum n-aș exista. Copilul acela chiar are ceva cu mine.

- Ce o să ne jucăm astăzi? întreabă April.

- Ce ziceți să mergem puțin la plimbare. E timp frumos afară. Și așa îi putem arăta Bellei împrejurimile. Ea nu cunoaște locul.

- E perfect. Mă duc să mă prefătesc. Putem lua și săniuța?

- Adu cu tine ce vrei, păpușă, o anunță Hero.

După ce copiii fug în grabă spre camerele lor, Hero mă trage afară din cameră.

- În sfârșit te-ai trezit. Am crezut că o să mor de foame așteptându-te.

- De ce n-ai mâncat atunci?

- N-am vrut să rămâi singură la masă.

- Atunci de ce nu m-ai trezit când te-ai trezit și tu?

- Renji a zis că îi place mai mult de tine când dormi, așa că nu ne-a lăsat să te deranjăm.

- De aia era atât de mofturos când a intrat în cameră?

- Nu chiar, dar era foarte sigur pe el că dacă April sare pe tine, ai să te crizezi. Se sperie repede, mai ales dacă ridici tonul la ea.

- De ce ar crede asta?

- Probabil pentru că s-a mai întâmplat asta o dată sau de mai multe ori.

Am înțeles din prima la ce s-a referit. Nu-i de mirare că nu mă suportă băiatul, dacă a mai întâlnit alte fete, Princess al lui Supernova, crede că sunt ca ele.

În mai puțin de o oră suntem gata de plimbare. La început, lumina albă ce se reflectă dinspre zăpadă mă orbește, eu fiind neputincioasă să observ ceva. După ce ochii mi s-au obișnuit mă uit uimită la extraordinarul peisaj pe care ieri nu-l puteam observa din cauza întunericului și a viscolului. Totul e îmbrăcat în statul de zăpadă, chiar și brazii gigantici au toate crenguțele albe, de parcă e culoarea lor naturală. Efectiv totul e uluitor.

- Oau! E magnific! exclam fără să-mi dau seama.

- Știu, îmi răspunde Hero. Umblu de atâția ani pe aici și niciodată nu mă satur de ce văd.

April se așează pe sania ei, iar Hero trege de sfoară. Lângă el stă Renji, fără să se uite altundeva decât înainte. La un moment dat, când ei încep să discute, eu mă retrag lângă April și îi șoptesc la ureche ca să nu audă băieții planul meu.

- Am o idee grozavă. Ce-ar fii dacă i-am ataca pe băieți cu bulgări de zăpadă. O să stau aici lângă tine. Eu o să fac câțiva bulgări, iar tu îi aduni lângă tine, în sanie. Și după ce strângem mai mulți îi atacăm. Ce zici, te bagi?

Dă din cap și îmi arată gropițele ei adânci din obrajii ușor îmbujorați de la frig. Cei doi din fața noastră sunt prea absorbiți în conversație încât să observe ce plănuim noi. După ce April are în jurul ei o piramidă făcută din bulgări, îi fac semn din cap și-l strigă dulce pe Supernova. N-ai avea cum să nu te întorci, mai ales când te strigă o dulceață ca ea. April ea repede un bulgăre în mână și-l aruncă spre el, aproape nimerindu-l în față. Rămâne uimit și ne dă șansa să mai îl țintim de câteva ori. În spatele lui Hero, îl văd pe Renji pregătind un bulgăre mare cât capul lui aproape. Sunt foarte curioasă ce va face cu el. Se apropie tiptil spre noi și când ridică brațele, aruncă bulgărul spre Hero, lovindul exact în ceafă. Toți ne prăpădim de râs, mai ales când Supernova ne anunță că i-a intrat zăpadă pe sub geacă și se dă bătut.