My Supernova

72

♡IZABELL

M-am gândit să-l sun pe Supernova ieri în drum spre casă, dar era deja trecut de ora unsprezece noaptea. Nu am vrut să-l deranjez pentru o prostie zisă de Ralph care poate nici nu era adevărată. Așa că am așteptat până la cursuri ca să-l întreb de acest eveniment, dar mi-am amintit că el nu trebuie să afle că m-am întâlnit cu Ralph, așa că voi aștepta ca el să mă anunțe.

În noaptea aceasta n-am dormit aproape deloc. Ceva din mine îmi spune că vorbele finale ale lui Ralph au fost rostite cu prea multă încredere pe sine ca să fi mințit. Am nevoie să mă întâlnesc cu Hero cât mai repede ca să îmi lămurească neliniștea. N-am să îl întreb despre ceremonie. Am să mă prefac că nu știu nimic legat de acest lucru, până în ultimul moment. Dacă nu o să-mi spună el personal, atunci îmi voi face curaj să-l întreb eu singură. Dar dacă ține cu adevărat la mine atunci o va face el de bunăvoie.

În prima zi a săptămânii Supernova a lipsit, la fel și Eleanor. Marți a fost la fel. Nimeni nu știa nimic de ei. Nici măcar Dan, care mereu e la curent cu ceea ce face Hero.

Când a venit ziua de miercuri, Eleanor a apărut la prima oră de biologie. Strălucea din cap până în picioare de bucurie. Ca și până acum ea s-a așezat lângă mine. Îmi întinde un plic pe care e scris cu litere de mână numele meu.

– Asta e pentru tine, dar mai bine o deschizi după ce-ți termini cursurile pe ziua de azi. N-am să le dau la toți pe care îi cunosc. Sunt doar pentru cei mai apropiați.

– Ce e asta?

– Ce? Încă nu știi? râde pe sub mustață. E invitația pentru logodna mea și al lui Hero. Va avea loc sâmbăta asta. Mi-ar face plăcere dacă ai fi prezentă. Chiar dacă nu ne-am înțeles noi foarte bine încă de la început, tu tot ești prietena mea și vreau să fii alături de noi în acea zi.

Ralph nu glumea atunci când mi-a spus despre asta. Dar de ce? De ce Supernova nu și-a bătut capul ca să mă anunțe despre logodnă. Credeam că îl cunosc, dar se pare că Ralph avea dreptate în legătură cu el. E posibil să fie exact așa cum l-a descris? Dar atunci de ce s-a comportat arăt de drăguț cu mine până acum. N-are niciun sens.

– Mulțumesc! îi răspund într-un final.

Schițez un surâs fals și îndes plicul în ghiozdan. Toată ora încerc să mă abțin din a vărsa lacrimi ca să nu-i fac pe plac Eleanorei. Avem toate orele împreună. Putea să îmi dea invitația la finalul zilei, dar ea ce a făcut. Mi-a dat-o acum, ca să mă facă să mă simt prost. Presupun că așa a și vrut să fie. La finalul orei mă oprește din mers.

– Ah, aproape am uitat. Poți să le dai astea și prietenelor tale, Andy și Bria, îmi mai dă încă două bucăți. Cu siguranță te vei întâlni mai devreme cu ele decât mine. Spune-le că sunt din partea mea.

– Așa am să fac.

Ies din laborator și nu mă opresc până când nu mă închid într-una din toalete, unde pot în sfârșit să-mi las lacrimile să-mi inunde fața. Toată lupta mea pentru ce? Ca el să renunțe și să facă ce-i ordonă Ralph. Mi se face rău doar gândindu-mă la cât de multe mi-a promis Supernova. Mi-a spus că va rezolva totul și să nu mă îndepărtez de el. Iar el ce face în schimb? Realizează pregătirile pentru nunta care e posibil să fie cât de curând. Ceea ce mă doare pe mine cel mai tare e că mi-a dat speranță că se va termina totul, iar acum nici măcar nu are curaj să-mi zică el cu gura lui despre ceremonie.

La masa de prânz, le înmânez invitațiile celor două prietene ale mele

– Ce sunt astea? e mirată Bria.