My Supernova

38

Apăs soneria și mă dau la o parte ca să nu mă poată vedea pe vizor. Ușa se deschide și apare un Tomi confuz.

- Surpriză! strig în timp ce mă fac văzută.

Rămâne uimit, dar nu destul încât să nu mi se aghețe de gât și să se încolăcească precum un covrig de mine.

- Chiar ai venit? Chiar ești tu, Bella? rostește aproape plângând.

- Da eu sunt, Tomi. Îmi pare rău că am venit atât de târziu. Unde-i mama?

- În bucătărie. Haide înăuntru să o surprindem și pe ea.

Îl cobor, iar el mă prinde de mână și mă trage după el. Îl opresc și îmi ridic degetul arătător în fața buzelor, semn să facă liniște. Se prinfe de ce vreau, așa că eu mă întorc și îi fac semn lui Hero să intre încet în casă. Întind mâna la spate, iar el mi-o acceptă. Fac semn din cap spre fratele meu să se prefacă că nu știe nimic și să meargă la mama.

- Cine a fost? întreabă ea.

- Nu știu. Probabil una dintre acele farse cu sună și fugi. Nu e prima oară când au făcut asta.

- Of, copii din ziua de azi. Nu știu decât...

- Crăciun fericit, mamă! urlu la intrarea în bucătărie.

Scapă din mână o farfurie care se transformă în cioburi la contactul cu gresia. Vine înspre mine cu ochii înlăcrimați și zâmbetul pe buze.

- Mă bucur mult să te văd, draga mea. De ce nu ne-ai anunțat că vii?

- Nu mai era o surpriză dacă îți ziceam.

Se uită în spatele meu și cască ochii la Supernova.

- Cine e acest tânăr, întreabă curioasă.

- El e Hero, mamă.

- Băiatul cu brățara, își amintește ea.

- Exact, afirmă el amuzat. Mă bucur să vă cunosc doamnă Quinn.

- Christina, îl corectează ea.

- Atunci Christina să fie.

- Tomi, du-i te rog pe tinerii aceștia în living să ocupe loc până termin eu de curățat aici.

- Mama, lasă-mă pe mine să fac. Du-te și odihnește-te puțin. Ți-ar prinde bine.

- Nu știu ce să zic, Bella.

Îl strâng pe Supernova de mână ca să mă ajute cu complicata mea mamă.

- Ce-ați spune dacă mi-ați povesti puțin despre fiica dumneavoastră. Pare să fie o mare pacoste câteodată, ca un ghimpe care ți-a intrat sub piele, o ia el de umeri și o conduce pe unde a luat-o Tomi.

Vai, vai, vai! O să fie oribil. De ce tocmai asta trebuia să o întrebe? Îi aud pe toți trei cum râd în hohote, probabil de poveștile mamei rușinoase pentru mine, amuzante pentru ei. Iau cu mine prăjiturile mele preferate făcute de mama și le așez pe măsuța din living, în fața lui Hero. Apoi aduc câte o ceașcă cu ceai pentru fiecare. După ce iau o prăjitură, îl atenționez pe Supernova că dacă nu ia acum o bucată să guste și el, va rămâne fără. După prima înghițitură, își dă ochii pe spate de plăcere.

- Sunt nemaipomenite, rostește printe mușcături. Oficial a devenit desertul meu preferat.

- E rețeta secretă a mamei. Ți-am spus că e cea mai bună în ce face.

Se întinde după încă o felie de prăjitură. O văd pe mama cum surâde mulțumită de reacția lui Hero.

- Știți de ce am fost mereu curios? Să văd cum arăta Bell în copilărie. Aveți ceva fotografii cu ea ca să-mi arătați?