My Supernova

81

☆HERO (după un an de la plecare)

Timpul trece foarte repede când ai multe responsabilități pe cap. Nu mai știu prea multe despre Izabell. Am cam întrerupt conversațiile cu ea de câteva luni, poate chiar jumătate de an. Amândoi am tot încercat să ne sunăm sau să ne scriem, dar e foarte complicat din cauza fusului orar, al programului meu de lucru încărcat și al antrenamentelor și competițiilor ei de motocross. Nu reușeam nicicum să ne sincronizăm și să stabilim orele la care să vorbim. Iar asta a dus la un dezastru mare. Ne-am depărtat atât de mult, încât tot ceea ce mai aflu despre ea este datorită rețelelor de socializare și a miilor de interviuri pe redate pe toate canalele posibile.

Acum vreo două săptămâni, am vrut să-i fac o surpriză și m-am dus la unul dintre campionatele la care participa și ea. Cu siguranță avea să se bucure că sunt acolo, dar un lucru m-a oprit din a-i spune. Am fost în public și am susținut-o alături de ceilalți fani a ei. Ca de obicei a terminat cursa pe primul loc. Am fost mândru de ea că reușise să treacă de toate fricile ei legate de motocross, iar pe fața ei se vedea același lucru. Ceea ce m-a făcut să nu-i arăt prezența mea după competiție, a fost unul dintre coechipierii ei, un băiat cât de cât decent din câte am văzut, cu care era destul de apropiat. Mai apropiat decât de ceilalți, căruia îi oferea îmbrățișări mai intime decât celorlalți prieteni ai ei.

Poate că doar mi s-a părut. Sau poate că aveam dreptate. Dar dacă mergeam acolo, nu sunt sigur că acela reușea să scape fără fața spartă. Am fost nervos pe el. Am fost nervos pe ea. Am fost nervos pe mine pentru că am lăsat distanța dintre noi să ne despartă. Ardeam de furie și invidie din cauza a ce văzusem. Mai aveam puțin și erupeam precum cel mai încins vulcan de pe toată planeta. Dar înainte ca să spun sau să acționez, mi-am adus aminte de cuvintele mamei și am plecat fără nicio vorbă. Pe zi ce trece îmi mi-e mai greu să le respect, dar dacă e cum zice mama și acest lucru o face fericită, iar Izabell părea așa în ziua aceea, atunci n-am să intervin în viața ei. Sper doar că nu vom ajunge străini unul pentru celălalt. Oricum mi-a fost dificil să accept decăderea de la Supernova - iubitul la Hero - amicul.

- Bianca! o strig pe noua mea asistentă.

E aici de câteva zile și se descurcă binișor. Cealaltă fată pe care am avut-o era mai bună decât ea, dar am concediat-o din cauza unei greșeli fatale pe care a făcut-o. Pe lângă că se credea o regină prin acest loc, a încercat de mai multe ori să se dea la mine. Se freca de mine precum o felină înflăcărată, dar de fiecare dată se alegea doar cu un refuz.

După ce m-am întors de la concursul Izabellei, n-am fost în toane foarte bune și reușise cumva să mă ademenească. Mi s-a părut interesant ceea ce-mi propunea, zicând că mă va detensiona puțin. Nu i-am dat acceptul, dar nici nu am refuzat-o, așa că a închis ușa biroului cu cheia și s-a aruncat în fața mea în genunchi fără pic de rușine. De un an tot încearcă să mă ispitească și îm momentul acela părea foarte entuziasmată. Da ați auzit bine, n-am mai atins sau făcut sex cu vreo fată de când am venit aici. Nici nu mă puteam gândi la așa ceva pentru că simțeam că o trădez pe Princess. Dar ce surpriză, ea își vedea de ale ei, așa că și eu îmi vedeam de ale mele. Am lăsat de data asta lucrurile după voia acestei asistente obsedate de a face sex cu mine. Mi-a desfăcut cureaua și a tras de nasturele și fermoarul costumului Armani pe care-l aveam, gata în orice clipă să-l rupă. N-am lăsat-o să mă dezbrace de tot, așa că a trebuit să se descurce exact așa cum eram. Mi-a scos penisul la iveală și a început să-l frece și să-l scuture destul de mult până a reușit să-l întărească precum își dorea ea să fie. Nu era de mirare că a durat o eternitate până a făcut acest lucru. Nu mă excita deloc. De fapt nimeni nu o făcea în afară de Bell. Mi-a luat bărbăția în gură și a început să mă sugă mai ceva ca în filmele porno. Lingea penisul meu de parcă era o acadea dulce. Acest lucru îmi făcu scârbă. După mișcările capului ei îmi dădeam seama că deja obosise, iar eu nu eram nici măcar pe jumate excitat. Abia dacă mă făcea să simt ceva plăcere, dar ea nu voia să se oprească până nu-mi dădeam drumul. Mi-am luat telefonul de pe birou să văd dacă nu primisem ceva mail cu privire la următoarele proiecte pe care trebuie să le organizăm. N-am apucat să mă uit la notificări deoarece brățara de pe încheietura mea mi-a distras atenția. De când mi-a dăruit-o Princess, n-am dat-o jos de pe mână. Am grijă de ea ca de ochii din cap. Gândindu-mă la ea și aflându-mă în situația asta, mi-am adus aminte de prima încercare a ei de a mă satisface. Am închis ochii cu gândul la cât de bine s-a descurcat și cât de extraordinar m-a făcut să mă simt, fără ca măcar să-mu scoată boxerii. Apoi mi-am amintit de momentul în care m-a sărutat în vârful penisului și fără să vreau mi-am dat drumul. Fata asta care stătea între picioarele mele a început să se ridice și nu știam de ce. O dâră de spermă care-i stătea la colțul gurii m-a făcut să realizez ceea ce s-a întâmplat. Ea crede că m-a terminat prin intermediul tehnicilor ei, dar de fapt totul a fost datorită Bellei și amintirii de atunci. Cât mi-aș fi dorit să fie ea aici, nu pipița asta bună de nimic. Își scoate de sub fusta mini chiloții tanga de dantelă și îi aruncă pe jos. Ridică puțin de fustă înainte să încerce să mă călărească, dar gura ei spurcată m-a făcut să o opresc. Cuvintele ei au fost următoarele ,,Eu voi fii mereu aici la dispoziția ta să te satisfac. Nu ca fata aceea de care ești mereu obsedat, Izabell, care umblă de la un bărbat la altul ca o curvă". Aici m-am dezlănțuit și am trimis-o în pizda mă-sii. A atins coarda cea mai sensibilă când a început să o înjosească și să o jignească pe fata mea. Am trimis-o afară din biroul meu cu șuturi în fund și pe loc am și concediat-o. N-am să permit nimănui să-și bată joc de Izabell, mai ales în fața mea. M-am ales în ziua aceea cu și mai multă furie și cu un oral de căcat. Ce impresionant!