My Supernova

87

☆HERO

Încă n-am reușit să-i zic ce voiam așa că mă duc după ea în camera chelnerilor. O urmez îndeaproape, dar nu cred că și-a dat seama de prezența mea. Își găsește telefonul pe o măsuță din încăperea micuță, iar când se întoarce tresare de surprindere.

– M-ai speriat! se prinde cu palma de piept.

– Ce ai fi crezut?! Că n-am să vin în căutarea telefonului?

– Nu era tocmai nevoie, mă anunță. L-am găsit deja.

Se uită prin el să vadă dacă cineva nu a încerca să o contacteze. După dezamăgirea pe care o afișează îmi dau seama că nu a primit nimic.

– Aștepți un semn de la Victor?

– Nu. De la altcineva, răspunde supărată.

– Îmi imaginez că e important pentru tine dacă aștepți cu atâta nerăbdare să te contacteze.

– Nu, important. Foarte, cel mai important.

Înțeleg. Are pe cineva deja în inima ei, iar din nou, nu eu sunt acela. Cred că pentru ea, trenul meu a plecat demult. Și nu are să se mai întoarcă niciodată. Am pierdut-o pentru totdeauna ca iubită, dar n-am să-mi permit să o pierd ca prietenă.

– Și cum îți mai merge cu motocrossul și competițiile? Am auzit că participi la foarte multe concursuri în care ieși învingătoare.

– În general e OK. Începe să-mi placă din ce în ce mai mult. Dar nu pot spune că mi-a mers prea bine la ultima competiție. Acolo am dat-o în bară puțin. N-am avut o zi prea bună. Iar de atunci am decis să-mi iau o pauză pe termen nedeterminat.

– Din cauza accidentării?

– Nu numai, face o pauză și își mușcă buzele.

De fiecare dată când o vedeam făcând gestul acela mă înnebunea gândul de a o săruta. Voiam ca eu să o mușc și să-i provoc plăcerea pe care merita să o simtă. Iar acum e la fel.

– E în regulă dacă nu vrei să povestești mai multe despre decizia ta. Pot înțelege că ți-e greu să mai ai încredere în mine, vocea mea sună la fel de tristă precum mă simt.

– Nu, nu e ce crezi. Am renunțat și am ieșit din echipă.

– Dar de ce? aproape mă înec.

– M-am enervat foarte tare pe toți, inclusiv pe antrenor și i-am părăsit. Mă țineau lângă ei doar pentru faima mea. Niciunul dintre ei nu țineau cu adevărat la mine.

– Dar știam că vă înțelegeți foarte bine. Și chiar unul dintre ei este iubitul tău.

– Corecție, fost iubit. Din cauza lui Victor am făcut ce am zis înainte.

Chiar dacă știam acest lucru, mă simt ușurat să aud aceste cuvinte din gura ei.

– E prea de tot dacă întreb ce s-a întâmplat între voi doi? sunt foarte curios să știu.

– Puțin, dar am să-ți zic pentru că ești unul din prietenii mei și meriți să știi de la mine, nu să citești prin ceva știre peste câtva timp. Pe scurt, când am fost la ultima cursă de dinainte să renunț, el trebuia să vină și n-a făcut-o. Am aflat că a fost la o petrecere cu o seară în urmă, unde era cu o tipă, iar când l-am sunat am auzit-o lângă el. Făcea asta de o vreme, iar toți colegii și prietenii lui știau acest lucru, dar niciunul nu ținea cât negrul sub unghie la mine ca să mă avertizeze ce făcea pe la spatele meu.

Ochii ei strălucesc de la lacrimile ce se abține să nu le verse. Oricât de mult ar încerca să-și ascundă sentimentele, tristețea i se citește în privire. Ținea la el.