My Supernova

96

♡IZABELL (14 Februarie)

Un miros încântător de gustos mă face să mă ridic din pat. Ceasul îmi va suna peste zece minute, deci nu mai are rost să mă culc la loc. Casc și mă întind puternic, apoi mă uit la locul gol de lângă mine. Hero s-a trezit mai devreme ca să-mi pregătească micul dejun. Mereu în astfel de zile speciale îmi pregătește o surpriză drăguță. După ce m-am spălat pe dinți, cobor în bucătărie, unde-l găsesc adunând vasele în mașina de spălat.

– Ce miroase așa de bine? îl îmbrățișez de la spate și îmi proptesc bărbia pe omoplatul lui.

Ca să reușesc să fac asta a trebuit să mă ridic pe vâfuri și tot mă chinui să ajung bine la umerii lui. Eu sunt destul de înaltă pentru o fată, dar el e și mai înalt. Se simte diferența de aproape douăzeci de centimetrii dintre noi doi.

– 'Neața, dragoste! Ți-am pregătit niște ouă prăjite cu bacon ca să mănânci câteva proteine înainte de antrenamentul cu băieții și acum sunt gata și clătitele la care visai de ceva vreme. Le-am făcut ca să îți îndulcesc ziua asta încântătoare, rostește blând.

Și acum după atât de multă vreme petrecută împreună cu el, inima mai îmi tresare de emoții când îl aud stigându-mă cu tot feluri de apelative. Mă conduce la locul meu de la masă și mă servește cu ce pregătise el pentru mine în această dimineață. Arată foarte bine și savurez farfuria din plin. Supernova, așezat pe scaunul din fața mea, începe să se amuze când mă vede mâncând cu atâta poftă. Dar asta nu e nimic. Când ajung la clătitele cu ciocolată și sirop de arțar îmi ling degetele de cât de gustoase sunt. De ceva vreme tot doream să mănânc clătitele pe care le face el. Îmi plac la nebunie, dar acestea au ieșit pe departe cele mai bune.

– Știi, ar trebui să îmi faci surprize din acestea mai des, îi propun.

– Am să mă gândesc la ce ai spus când voi avea timp precum în dimineața asta. Dar dacă înfuleci de fiecare dată așa ce îți voi pregăti, atunci am să mă opresc din a-ți mai găti.

– De ce? Mi-a plăcut foarte mult, spun cu voce de copilaș nevinovat.

– Mi-am dat seama după privirea pe care ai avut-o de dinainte să începi să mănânci că îți place ceea ce vezi. Știi, totuși nu vreau să te îngrași.

– Dacă voi fi mai grăsuță atunci nu-ți voi mai plăcea? sunt doar curioasă de răspunsul lui.

– Izabell, oricum ai arăta, tu tot frumoasă ești în ochii mei. Nu am nicio problemă dacă ai mai pune câteva kilograme pe tine pentru că asta ar însemna că-ți vor mai crește sânii și fundulețul acela rotunjor al tău și aș avea de ce prinde și mai mult, îmi face cu ochiul. Dar asta ar însemna să-ți altereze performanțele la morocross și nu vreau să se întâmple asta.

– Deci, îmi spui că ți-ar plăcea să nu mai fiu așa de slabă? încerc să-mi dau seama cum de am ajuns la o astfel de discuție.

– N-am spus niciodată asta.

– Dar te-ai gândit la varianta aceea mai înainte.

– OK, hai să terminăm cu discuția asta. A devenit bizară. Observă încruntătura de pe privirea mea. Bell, ți-am mai spus. Ești perfectă exact așa cum ești și nu trebuie să te schimbi pentru nimeni altcineva, nici măcar pentru mine. Eu te iubesc oricum.

– Și eu te iubesc, îi zâmbesc ușor.

Își verifică ceasul de pe mână.

– Eu trebuie să plec. Am ceva de rezolvat cu niște clienți.

– Deja! exclam supărată că nu-mi pot petrece mai mult timp cu el acum.

– Promit că voi veni înapoi repede. Până la cât stai la antrenament cu ceilalți?