My Supernova

39

- Vă sunt recunoscătoare că ați avut răbdare cu ei. April, hai la mama ca să te ajute cu încălțările.

Renji vine spre noi și ne face semn să ne aplecăm. Executăm comanda sa.

- Acum întindeți mâinile și închideți-vă ochii. Am un cadou pentru voi.

Ceva rece îmi înconjoară încheietura stângă, dar nu e brățara AS. După ce se aude un clic, ne anunță că a terminat și fuge spre ieșire. Până să-mi dau seama ce a fost toată această zarvă, el dispare în mașina care a pornit spre casa lui.

O pereche de cătușe, nu de jucărie ci adevărate, dintr-acelea care au polițiștii, ne leagă pe mine și Hero. Încerc toate lucrurile posibile, chiar să și îmi strecor mâna prin locul mic al cătușei, dar nu reușesc nimic. Am reușit doar să fac ca mâna dreaptă al lui Hero să se bălangăne pe lângă noi ca a unei marionete.

- Perfect! Asta îmi mai lipsea. De unde facem rost de cheie ca să desfacem cătușile? Trebuie să mergem după Renji.

- Tatăl lor e polițist. Nu cred că știe că Renji a furat cătușile, dar cheia e mereu pe brelogul lui care e legat de uniformă. Sigur nu le-a luat și pe acelea.

- Hai, frate! suspin de disperare. Mă lovesc cu fruntea de umărul lui. Ce facem cu chestia asta?

- Încerc să îl sun pe unchiul Spring, dar nu îmi răspunde. Se pare că stăm așa o perioadă. Va fii distractiv.

- Mie nu mi se prea pare.

Peste vreo zece minute de mers cu mașina, Trent oprește în fața unei alte clădiri, mult mai grandioase decât al domnilor Spring. Așa legați cum suntem, reușim într-un fel să ieșim pe portieră.

- Dacă îmi spui că și asta e o căbănuță de-a ta, leșin.

- Atunci mă bucur că ești destul de aproape încât să te prind. Vezi, și cătușele astea au un folos. Ne ține aproape unul de celălalt. Acum ar fi cazul să mergem înăuntru la căldură pentru că îngheț aici.

Din cauza glumei proaste al lui Renji, niciunul dintre noi nu mai poate să își pună sau să dea jos haine de pe el. Pașii mei sunt mai mici decât al lui Hero, așa că încearcă să-i refleze pe ai săi conform ritmului meu. Apropiindu-ne de ușă, îmi dau seama după gălăgia de dinăuntru că acolo se află destul de multă lume. Muzica turuie aproape la maxim și nimeni nu aude când ușa se trântește de la curent. Apariția noastră este exclamată de o persoană pe care nu o cunosc, dar din câte-mi dau seama Hero e entuziasmat să-l vadă.

- Frate, în sfârșit ai ajuns. Am crezut că nu mai vii, îi spune acesta.

Realizează o strângere de mână ca între bărbați. Mâna mea o urmează pe al lui și îi atrage atenția individului.

- Nu-mi spune că Renji a făcut asta.

- Ba chiar el. Ar trebui să-ți potolești fratele.

Deci este fratele mai mare al lui Renji și April. Râde puțin de ceea ce ne leagă mâinile și apoi îsi îndreaptă atenția spre mine.

- Presupun că ai aflat acum în mare cine sunt. Numele meu e Dylan.

- Bella... și văd că vrea să mă îmbrățișeze așa că mă aplec și eu spre el.

Când palmele lui uriașe îmi ating spatele, Supernova mă trage prin intermediul cătușei, îndreptându-se spre sufragerie. Mă uit în urma mea la Dylan și ridică din umeri confuz. Materialul dur din care e făcut acest obiect, îmi provoacă răni pe încheietură. Sunt ușurată când se oprește. În fața noastră sunt o mulțime de tineri, cam de vârsta noastră. Îi recunosc pe câțiva, cei care sunt de la AS și - acelea sunt cumva prietenele mele Andy și Bria?