My Supernova

55

Încerc să-mi dau seama ceea ce mi-a spus tocmai acum. E totul atât de complicat, dar în același timp atât de simplu. Nu m-am gândit niciodată la ideea că pentru el Princess era cu mult mai multe decât o simplă slugă care să-i sară în ajutor când nu se descurcă. Mi-a mai zis că sunt prietena lui, dar niciodată că sunt cea mai bună, iar până acum nu mi-a mai spus că sunt iubita lui.

- Te iert, dar doar dacă nu mai continui cu aceste încercări. Îmi trebuie o pauză de la toate astea. O să cedez dacă mai trebuie să trec peste așa ceva. Nu-mi place să mă cert cu tine.

- Promit că nu va mai fi nimic de genul. Așa că te poți liniști și poate, vrei să îl cauți pe Supernova de care vorbeai pe aici pentru ultima dată înainte să pleci. Poate o să ai o surpriză.

- Cât de grijului din partea ta. Chiar nu vrei să-l ratez. Nu-i așa?

- Cum aș putea să te las să treci de el. Va fi o pierdere mare.

Mă cuprinde de talie cu ambele brațe întețind strânsoarea. Își lasă capul pe spate cu ochii închiși.

- De ce râzi? mă ignoră continuând să o facă. Haide. Spune-mi, îmi trec mâinile pe după ceafa sa.

- Nu-mi vine să cred că răspunsul era sub nasul meu. Mai ții minte când am fost curios de ce mă strigai Supernova? Acum sunt sigur că știu. Nu e foarte diferit de cum este Princess pentru mine. Am dreptate?

- Uf! Am fost prinsă.

- Ai de gând să faci ceva în privința asta?

- Nu chiar. Cât timp rămâne secretul și chestia noastră pe care nimeni să nu o înțeleagă, este perfect. Mă simt bine că ai reușit să-ți dai seama singur, pe când eu n-am făcut-o. Dar oricum, îmi place că nu vrei să scapi de mine. Nu știu cum reușeam să mai rămân la AS fără să mai îmi petrec pauzele sau orele de după curs cu tine. Nici nu vreau să mă gândesc când te-aș vedea cu o altă Princess. Și doar ca să știi, mereu poți să vii la mine dacă ai nevoie de ajutor sau de cineva cu care să-ți discuți problemele, chiar dacă nu aș mai fi Princess a ta și nu ți-aș mai purta brățara. Niciodată n-am să te pot urî sau să te fac dușmanul meu, chiar dacă nu mai suntem împreună sau prieteni.

Aș mai fi continuat, dar buzele mi-au fost acoperite de ale sale. Mi-e frică să nu fie un vis și să mă trezesc în orice moment cu el încă supărat și decis să mă părăsească. Dar sărutul acesta e foarte adevărat și intens, iar acești fluturi ce se agită în stomacul meu, îmi spun că totul este real.

- Cu cât te ascult mai mult, cu atât mă îndrăgostesc și mai mult de tine. Ți-am mai spus că te iubesc? îmi șoptește după ce se retrage, dar nu destul încât buzele sale să nu le atingă pe ale mele în timp ce-mi vorbește.

- De câteva ori. Sunt sigură că le pot număra pe degetele de la o mână.

- Pregătește-te, în curând o să te plictisești de câte ori o să mă auzi rostindu-ți asta.

- Cât timp amândoi simțim același lucru nu avem cum să ne plictisim la auzul lor.

- Ceea ce mi-ai spus mă duce cu gândul la seara de dinainte de competiție. Când ai ieșit din casă parcă îmi spuseseși ceva. Păcat că n-am auzit. Îți mai amintești ce voiai să-mi zici?

- Te iubesc, îi las un pupic pe frunte. Te iubesc, acum pe obrazul stâng. Te iubesc, pe celălalt obraz. Te iubesc, încă unul pe bărbie. Te iubesc, pe vârful nasului. Și încă o dată te iubesc, ultimul sărut pe buzele sale care așteptau acest moment de când am început. M-am făcut auzită? îl întreb după ce termin.

- Cu siguranță.

- Atunci suntem bine?

Mă cercetează secunde ce mi se par că durează ore întregi ceea ce-mi provoacă o fierbânțeală în piept.

- Nu.

Sunt gata să ripostez cu întrebări, dar buricul degetului arătător care face presiune pe buze mă face să cred că cel mai bine tac. Supernova e atent la rochia mea, de fapt la fermoarul rochiei. Repară ceea ce a făcut în mașină, trăgând lent fermoarul înapoi până îl încheie de tot.

- Acum totul este perfect, rectifică Hero. Dar îți jur. Data viitoare când te mai văd îmbrăcată cu rochia asta, fermoarul nu o să se oprească până când haina nu cade de pe tine. Nu-ți imaginezi cât de tare mă mâncau degetele și câtă răbdare mi-a trebuit ca să nu o smulg de pe tine în mașină.

- Chiar așa? Mă gândeam să vin în careva zi cu ea la cursuri. Îmi place cum îmi vine. Ție nu-ți place? îl provoc puțin.

- Pe tine stă bine chiar și cea mai cârpită pijama din toată lumea asta. Dar îți interzic să vii cu așa ceva la cursuri. Și chiar vorbesc serios. Sau poate că ai vrea să aflii care îmi este limita? Nu m-ar deranja să țin ocupată una din sălile goale doar pentru noi doi. Ar fi palpitant să te văd cum încerci să te abții din a face gălăgie, iar asta m-ar face și mai entuziasmat și m-aș chinui și mai tare să te fac să țipi. Apoi...

- Bine! îl opresc îmbujorată. Am înțeles. N-am să încerc să vin îmbrăcată cu rochia asta. N-am de gând să trezesc fiara din tine. Promit că am să fiu cuminte și voi purta multe haine.

- Așa credeam și eu. Acum ar fi cazul să te trimit la culcare. Mă eliberează din stânsoare și cu grijă mă însoțește până în fața camerei mele. Somnic ușor! îmi sărută fruntea.

- Noapte bună și ție! îi trimit un sărut prin aer.

Deschid ușa și îi fac cu mâna înainte să intru. În spatele unui perete se ivesc două capete.

- Ce faceți acolo? le întreb curioasă. Nu trebuie să stați ascunse. Nu o să mușc.

Andy vine și îmi inspectează expresia feței. Râd când o văd atât de îngrijorată.

- Te simți bine, Andy? Ai temperatură sau ceva de genul? Pari cam palidă.

- Bria, mi se pare că totul este OK. N-ai de ce să te mai temi.

- Ce bine. Speram să pot auzi asta, dar eram foarte sigură că nimic bun nu va ieși din seara asta.

- Despre ce vorbiți? sunt confuză.

- Nu-ți bate capul cu noi. Mai bine schimbă-te și odihnește-te. Ai nevoie.