My Supernova

18

A trecut exact o săptămână de la ieșirea nervoasă a lui Hero. De atunci nu l-am mai văzut. Nici măcar la cursuri nu și-a mai făcut apariția. Am încercat de două ori să-l sun, dar mi-a intrat direct căsuța vocală. Nu îmi dau seama dacă vrea să ignore pe toată lumea sau doar pe mine. Am încercat să extrag informații de la Dan, prietenul lui cel mai apropiat, dar nu mi-a zis nimic. Ori nu vrea să îmi spună ori chiar nu știe.

M-au înștiințat de la secretariat că dacă Hero va mai lipsi încă o zi de la cursuri, mă vor suspenda. Mesajul a fost foarte clar. Eu sunt responsabilă de el tot acest an. Dacă unul dintre noi nu respectă regulile, amândoi vom fi vinovați. Așadar de dimineață i-am trimis un mesaj. Dacă îi pasă măcar puțin de mine, ar face bine să îl citească și să participe la ore.

În drumul meu spre laborator, Marco mi se alătură. La finalul săptămânii trecute m-a întrebat dacă aș vrea să ieșim undeva ca să ne cunoaștem mai bine. Am cerut câteva zile de gândire, dar n-ar strica să ies și eu puțin să mă distrez.

– Te-ai mai gândit la propunerea mea? mă întreabă entuziasmat.

– Da. Ies cu tine, dar cu o condiție. Mergem să ne distrăm.

– Nici nu mă gândeam la altceva, spune zâmbind. Ce zici de astăzi? Dacă ai treabă, stabilim să fie OK. Dacă e vorba de tine, eu sunt disponibil mereu.

– Este perfect.

– Bine atunci. La cinci voi fi în fața căminului.

– Abia aștept.

Îmi iau la revedere și îl îmbrățișez. După ce mă desprind de el sunt trasă în laborator.

– Ce?

Mă uit după Marco, dar a plecat deja. Îmi întorc privirea înapoi la persoana care m-a băgat în laboratorul de chimie. Îmi încrețesc fruntea din instinct. Nu vreau să fac o scenă în fața tuturor așa că mă îndrept spre locul meu. După ce se așază lângă mine încep să vorbesc cât de încet pot ca să nu ne audă nimeni.

– Iată cine și-a făcut apariția.

Când dau ochii cu el, nu știu de ce, dar mi se pare puțin schimbat. Are cearcăne vineții sub ochi, semn că nu a prea dormit.

– Hei, ești bine? Arăți groaznic.

– Sunt, face o pauză, dar nu mai continuă. După cursuri vii la mine să mă ajuți.

Îmi arcuiesc sprâncenele și îl întreb:

– Acum îmi faci și program?

Suspină puternic.

– Te rog.

– Nu pot, îi răspund. Am planuri diseară.

– Ce planuri? Ce poate fi mai important decât să stai cu mine.

Mă gândesc dacă să-i zic adevărul sau nu.

– Chiar vrei să știi?

– Sigur că da. Nu pot să înțeleg ce te poate reține din a nu-ți petrece timpul cu mine. Mai ales că e obligația ta să...

– O întâlnire, îl întrerup. Am o întâlnire.

Face ochii mari și își fixează privirea pe ușa sălii.

– Cu acel tip de mai devreme? Cum îl chema?... Nico?

– E Marco. Și da, cu el.

Stă câteva secunde și apoi se întoarce spre mine. Acum încep problemele.

– Mă tot gândesc, dar nu îmi dau seama. Ce vezi special la el?

– Se poartă drăguț cu mine.