Te-ai gândit vreodată cum ar fi să îți petreci fiecare zi lângă băiatul care te enervează cel mai mult? Ai putea să pleci de lângă el dacă ai ști că așa ai pleca și de lângă visul tău? Sau de lângă cel cu care îți este sortit să fii, chiar dacă încă...
Până când Jared se pregătește de plecare în vestiarul băieților, eu rămân lângă Eliza, fata de la recepția sălii ce se ocupă cu programarea clienților.
– Florile de acolo, arăt spre vaza din spatele ei, le-ai primit cadou de Ziua Îndrăgostiților? zâmbesc când văd că se înroșește.
– Da, sunt de la prietenul meu. Mi-a mai dat și astea, ridică o cutie neîncepută de praline. Nu ne întâlnim de foarte mult timp așa că nu știe că urăsc ciocolata amăruie.
– Atunci ce vrei să faci cu ele? îmi lasă gura apă numai când văd cât de bine arată în fotografia de pe ambalaj.
– Nu prea știu. Se gândește un moment și se uită la mine. Știi ce, dacă vrei ți le dau ție. Mă gândeam să le arunc, dar ar fi o pierdere prea mare. Măcar așa cineva le va consuma.
– Mulțumesc! sar în sus de bucurie.
În mod normal aș fi refuzat-o drăguț, dar chiar îmi doresc să gust din ele. Par atât de savuroase, încât deja parcă le simt gustul pe cerul gurii și nici măcar nu am deschis cutia. Jared vine după aceea, așa că apuc să desfac ciocolata doar în mașină.
– Mi le-a dat Eliza. Vrei și tu?
– Nu mersi. Încerc să nu consum atât de multe calorii în perioada asta.
– Ești sigur? mai iau o bomboană de ciocolată pe care o mănânc. Sunt preferatele tale. Ciocolată neagră cu 85% cacao. Foarte amăruie.
Îl conving ușor cu acele cuvinte și mă lasă să-i îndes o pralină în gură. Mestecă un timp îndelungat pe ea până să înceapă să-mi vorbească din nou.
– Ai dreptate. E genială. Dar îmi spui și mie de când îți place ciocolata amăruie? Mereu făceai mutre de dezgust când mă vedeai mâncând așa ceva.
– Nu poate omul să-și schimbe gusturile culinare că e luat repede la rost, mă mai servesc cu două bomboane.
Își ia privirea de la drum o secundă ca să se uite spre mine. Privirea lui e sceptică și poate puțin îngrijorată.
– Doar te rog ai grijă cât mănânci. Dacă cumva ți se face rău să-mi zici ca să pot trage pe dreapta din timp. Chiar nu vreau să-mi vomiți prin mașină.
– Să-mi dau seama că ești mai îngrijorat de ce pățește mașina decât de ce aș avea eu.
– Nu. Clar că mă interesează ambele la fel de mult. De aceea, parchează mașina, te-am adus la farmacie să-ți dea ceva medicamentație pentru orice ai avea tu.
– Sigur toată faza e din cauza mâncării. Îmi va trece peste câteva zile.
Dă din cap puțin pus pe gânduri. Îl las în mașină și intru în farmacie. Mi-ar prinde bine totuși ceva care să mă facă să mă simt mai bine. Mă îndrept spre vânzătoarea care aranja rafturile, iar ea îmi face semn să ne îndreptăm spre tejghea.
– De dimineață de la micul dejun am un disconfort la stomac. Cred că am făcut o infecție alimentară. Aveți ceva să-mi dați care să-mi calmeze aceste grețuri?
– Ați vărsat?
– Numai o dată, astăzi, îi răspund ca să-mi poată da medicamentul bun pentru ce am eu.
– Această greață a apărut brusc sau o resimțiți de ceva vreme.
– E posibil să o fi avut de câteva zile, dar nu era atât de puternică. În schimb azi după ce am urcat într-o mașină s-a intensificat.
– Deci grețuri, vărsături, rău de mișcare, vorbește mai mult pentru ea. Pofte pentru mâncare, de orice fel, aveți? mi se adresează din nou mie.
– Puțin, fac o pauză ca să mă gândesc mai bine la răspunsul meu. De fapt, în ultimele zile am poftit destul de multe.
– O ultimă întrebare. V-a întârziat menstruația în această perioadă?
– Am fost nevoită să iau ceva concepționale anul trecut ce mi-au dereglat ciclul. În mod normal ar fi trebuit să-mi vină aproximativ acum două săptămâni. Dar nu văd importanța acestei întrebări, trec repede de subiect.
– Ba din contră. Are mare relevanță. Pentru că ceea ce ați crezut dumneavoastră, după simptome nu poate fi. Cei care suferă de toxiinfecție alimentară, nu poftesc mâncare. Se depărtează de tejghea ca să caute într-un sertar din spatele ei. Singurul lucru ce îmi este permis în momentul acesta să-ți dau e asta, așază pe masă o cutie. Un test de sarcină, drăguțo.
– Imposibil, scap cuvântul pe gură fără voia mea.
– Ești încă virgină? întreabă ca să se asigure că nu a greșit.
– Ah, nu. Sunt măritată.
– Atunci nimic nu poate fi imposibil în situația aceasta. Îți sugerez ca să-ți vizitez zilele acestea și medicul ginecolog, indiferent de rezultatul pe care îl obții.
– Așa am să fac.
Plătesc testul de sarcină și mă îndrept spre mașina lui Jared. Am ascuns de el cutia cât de repede am putut în geantă ca să nu perceapă ceva înainte de a știi sigur eu ce mi se întâmplă. Ca și cum și-a dat seama din privirea mea, nu-mi pune nicio întrebare și se îndreaptă spre terenul nostru de motocross.
Din nou, Jared a decis pentru mine că cel mai indicat ar fi să stau pe margine și să le dau tuturor indicații. De data aceasta nici nu m-am mai chinuit să-l înfrunt. Dacă există vreo șansă ca eu să fiu însărcinată și să am un bebeluș în pântec, atunci trebuie să încetez de tot cu antrenamentele și mai ales cu condusul motocicletelor. Nu mă deranjează că va trebui să fac acest lucru. Până acum în fiecare secundă petrecută într-o cursă, viața mea era în pericol. Oricând puteam să mă accidentez și oricum am decis ca de anul acesta să nu mai concurez aproape deloc, ca Jared și restul coechipierilor mei să nu mai fie umbriți de persoana mea. Iar acum dacă aș mai intra să concurez, nu doar viața mea ar fi în pericol ci și al bebelușului.
Până acum nu m-am gândit niciodată serios la a avea un copil, dar acum că știu că e posibil să fiu însărcinată, îmi doresc să se adeverească.
După tot spectacolul băieților cu motoarele și toate cele, Jared mă duce acasă precum l-am rugat.
– Mersi încă o dată, îi spun înainte să ies.
– Bella! mă strigă înainte să apuc să plec prea departe. Coboară geamul din dreapta ca să-mi poată vorbi. Dacă ai nevoie de ceva sau de o simplă părere, te poți baza pe mine. Știi asta, nu?
– Jared, sunt bine. Acum du-te. Sofia te așteaptă, dau din cap spre șosea ca să înainteze.
Precum îmi spusese farmacista, rezultatul testului de sarcină a ieșit pozitiv. La început m-am speriat, dar după câteva minute fericirea mi-a explodat. N-aș fi crezut că mă voi simți atât de minunat că în curând voi deveni mamă. Într-adevăr, vestea a venit pe neașteptate, dar tot mă bucur. Hero va fi și mai încântat decât mine când va afla. Vreau să-i dau vestea față în față, deci voi mai aștepta încă două ore ca să-i pot spune. Până atunci am să mă pregătesc pentru surpriza de diseară.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
