My Supernova

52

- Bella, ai fost extraordinară acolo. Te-ai descurcat așa de bine. N-aș fi crezut că ai să te mai urci vreodată pe o motocicletă. Am avut foarte, dar foarte mari emoții pentru tine. Mă auzi? îmi spune Andy în timp ce mă cuprinde cu brațele ei micuțe.

- Cum să nu te aud. Aproape că-mi strigi în urechi la cât de fericită ești în momentul acesta.

Se uită atentă la mine și încet îmi dă drumul.

- Încă ți-e frică, așa-i? șoptește să auzim numai noi două.

- Mai mult. Sunt terifiată. Îngrozită chiar. Niciodată n-am fost mai încordată pe o motocicletă ca acum. Când am terminat cursa, în fața ochilor mei vedeam rămășițele accidentului. Și cum încercam să respir din greu și nu reușeam.

- Gata, Bella. A trecut. Nu mai trebuie să o faci încă o dată.

- Crezi? Pentru că nu mă mai simt în stare să pot trece încă o dată prin aceste lucruri.

- Sunt sigură. Știi pe ce mai sunt sigură? Îți trebuie ceva care să te distragă de la toate astea.

- Nu știu dacă ceva va funcționa.

- O ba da. În seara asta ieșim și mă vei lăsa să te hrănesc atât de mult alcool până n-ai să mai știi de tine.

- Iar eu am să vin să vă ajut, o aud pe Bria din spatele meu. După cum o cunosc pe Andy n-ar putea să-și lase prietena cea mai bună să bea singură.

Înainte să le refuz, Andy îmi face semn că nu discutăm. Sunt obligată să fac acest lucru. Cine știe, poate că am nevoie de o mică pauză de la toate întrebuințările și să mă las dusă de val o dată.

- Știți ce. Vreau să fac asta.

- Ce bine! se entuziasmează Andy. Ce mai așteptăm. Să mergem ca să avem timp destul să ne pregătim toate. E vineri și dacă nu ocupăm din timp dușurile, nu o să mai reușim să ajungem în Royal.

- Îmi place locul ăla, o susține Briana. Au băuturi bune, îmi face din ochi după ce termină.

Mă scuz lui Hero că nu mă simt încă prea bine și plec. Știu că l-am mințit și nu merită asta, dar nu vreau să știe cât de mult m-a afectat ziua de azi. S-a îngrijorat destul în timpul concursului. N-am să-l implic în problema pe care fetele mi-au promis că o să o rezolve.

***

Sunt ultima dintre fete care iese din baia comună. Ajung în cameră unde Bria încearcă să își alegă ținuta cea mai potrivită pentru ieșirea de seară. Exact după ce am oprit uscătorul de păr, pe ușă intră Andy radiind de fericire. Face câteva piruete ca să ne prezinte rochia ei.

- Ce părere aveți?

Când îmi vede sprâncenele ridicate și uimirea din ochi, adaugă:

- Știu la ce te gândești. Este o ținută destul de cuminte. Am ales ceva drăguț care să-mi stea bine, dar nu vreau să atrag atenția asupra mea. Totuși, am iubit. Nu merg să caut băieți.

- Nu-mi vine să cred! exclam mândră. În sfârșit prietena mea s-a maturizat și ia ceva în serios, fac o pauză mică și îi dau răspunsul la întrebare. Arăți superb.

- Mersi, dar superb e mult de spus. În schimb știu cine ar trebui să fie perfectă, se uită într-un anume fel la mine. Trebuie să-i uimești în seara asta pe toți care trec pe lângă tine. Fetele să se încrunte și băieții să rămână gură cască când te zăresc.

Așa cum credea, răspunsul meu a fost totalmente negativ.

- În plus, la ce talent am la dans, când o să mă vadă balansându-mă precum o barcă pe ring, o să se sperie toți de mine.

- De fapt, adaugă ea, când bei ceva, dansezi chiar foarte bine.

Face iluzie la petrecerea de ziua mea, când Supernova a început să danseze cu mine. Oare știe că a fost el atunci? Nu cred că își mai aduce aminte cine era în spatele meu. A trecut ceva timp de atunci.

- Tot nu mă interesează curtatul băieților. Supernova n-ar fi încântat dacă aș face așa ceva, adaug în gând. Nu vreau să mă gândesc la nimeni și nimic, continui cu argumentele. Am nevoie să uit și să mă eliberez de ultimele ore. Înțelegi?

- OK. Să văd la ce haină te-ai gândit.

Studiez ce am prin dulap și scot umerașul care are pe el rochia albastră primită de la ea și Lara. Zâmbește când o vede.

- Te ador că te-ai gândit la ea, dar e prea... e ceva ce poartă femeile de la bancă. E foarte serioasă. Se apropie de dulap și mă dă la o parte. Ai încredere, îmi șoptește.

Nu stă mult pe gânduri și îmi înmânează altă rochiță, roșie de data aceasta, pe care sincer n-am mai purtat-o până acum pentru că e scurtă și în principal din cauza fermuarului care nu e așezat în cel mai subtil loc posibil. Nu se află în spate sau lateral ca de obicei. Este în față și se vede de la depărtare. Suspin înfrântă și accept. O las de data asta după voia ei. Nu-mi pot imagina ce mi-a pregătit la ea în cameră de voia să-i impresionez pe toți.

Mașina de taxi ne-a lăsat în fața localului, iar când intrăm ne îndreptăm spre bar. După nu știu câte rânduri de pahare lucrurile ce-mi mișunau în cap au dispărut. Exact cum mi-a zis Andy. Am lăsat acest sentiment să mă stăpânească și m-am alăturat persoanelor care dansau. Se comportau toți ca mine, veseli fără să-i deranjeze problemele din viețile lor. Playlistul de melodii ritmate s-a terminat, iar DJ-ul a pus una mai lentă pentru puțină relaxare. M-am retras la locurile noastre, unde Briana stătea cu ochii în lumina telefonului, puțin îngrozită. Iau loc lângă ea pe canapeaua nu prea comodă și îmi termin cocktailul de pe masă. Era cât pe ce să o întreb de ce stă așa încordată, dar când am auzit că s-a schimbat muzica din nou, am sărit în picioare și m-am dus înapoi lângă petrecăreți. Seara e lungă. Am să o întreb mai târziu ce s-a întâmplat.