My Supernova

58

- Totul e mai mult decât perfect. Este aproape timpul să ajungă, așa că mai bine plecați. Nu vreau să vă vadă aici când ajunge.

- Ești sigură că va veni? mă întreabă Bria în timp ce aranjează pentru a o suta oară decorul pentru picnic.

- Foarte. L-am văzut citindu-mi bilețelul după ce i l-am dat. Sunt sigură că a înțeles mesajul meu.

- Briana, nu mai gândi atât de negativist, o ceartă Andy. E clar că nimeni n-ar rata șansa aceasta magnifică. Bella e o scumpă, iar el sigur.. ah! Uite! arată cu degetul spre o umbră mergătoare. Cred că el e. Succes scumpo. Și să nu uiți de pactul nostru. Trebuie să rămână o surpriză până la petrecere.

- Știu, dragă. Am să-mi țin gura închisă, mă prefac că trag un fermoar peste buze.

- Andy, haide o dată. Altfel chestia asta o să devină o întâlnire între patru persoane.

Pleacă fugind și le urmăresc până când se pierd în întunericul serii. Mai verific o dată să văd dacă n-am uiat nimic. Totul este perfect, exact cum mi-am imaginat că va ieși. Mă ascund după unul dintre copaci, iar în momentul în care Hero ajunge aproape de pătură, mă strecor prin spatele lui și îi acopăr ochii cu mâinile.

- Cine e? îi șoptesc în ureche.

- O persoană care are de dat niște explicații.

Îmi dau la o parte mâinile și îl las să se întoarcă spre mine. Nu se află în toane prea bune.

- Ah! Scuze. Credeam că îți va plăcea ce am pregătit. Voiam să mă revanșez pentru ziua de sâmbătă pe care a trebuit să o anulezi. Îmi pare rău dacă te-am supărat, strâng imediat totul.

Încerc să ajung la lucrurile de pe pătură, dar se postează în fața mea. Ochii lui strălucesc de mânie, ceea ce mă face să cred că n-ar fi trebuit să pregătesc asta de la bun început.

- E ceea ce cred eu că e? mă intrerupe din încercarea de a le aduna.

- Nu știu sigur la ce te gândești, dar acum cu siguranță nu mai este nimic. Promit că strâng totul. Doar lasă-mă cinci minute.

- Stai puțin. Tu ai făcut toate astea? își îndreaptă atenția spre lucrurile amenajate de pe iarbă.

- În mare parte da. Am avut încă două ajutoare.

- Și e pentru mine? starea i se schimbă din cea inițială într-una entuziasmată.

- Pentru cine altcineva. Mai este prin preajmă vreo persoană? Dar stai liniștit. Îmi dau seama că nu-ți place, așa că nu trebuie să te prefaci că o faci.

- Stai, stai, stai! mă oprește iar. Asta crezi tu? dau din cap în semn de răspuns. Of, Bell! Cum poți gândi așa. Și în primul rând ce om normal la cap scrie pe un bilețel că e o urgență ce nu o poți amâna, când tu de fapt ai vrut să mă scoți la un picnic. Credeam că ai din nou idei trăsnite, care s-ar termina cu tine dispărută. Și mai e și Dan care îmi bagă aiureli în cap.

- Ce ți-a zis Dan?

- Nimic de care să-ți faci griji. Las-o așa. Atunci să înțeleg că tot ce văd aici e pentru mine?

- Da, rostesc puțin cu frică. Îți place?

- Sigur că da. Nimeni până acum nu mi-a mai pregătit așa ceva special. Cum ai crezut că voi refuza un astfel de cadou de la Princess a mea. Hai aici să te strâng în brațe, îmi face semn să mă apropii de el. Ce om fără suflet mă crezi?

- Păi...

- Nu strica momentul. Dacă n-ai de gând să spui ceva drăguț, mai bine taci.

Înăbuș un surâs la el în piept, iar Hero mă strânge mai aproape de el. Brațele lui mă țin din ce în ce mai puternic și mi-e greu să respir.