My Supernova

5

Mă aflu pe peron cu valiza lângă mine. Le aștept pe Lara și Andy și sper că nu vor întârzia. Chiar nu vreau să pierdem trenul. Este ultimul weekend din vacanță, iar apoi începem cursurile. Deja îmi e dor de familia mea și nici măcar nu am pornit. Pentru prima dată plec pentru o așa lungă perioadă de lângă ei, dar o fac pentru viitorul meu. Când cele două ajung ne luăm la revedere de la Lara. O iubesc mult și sper că ne vom revedea în curând. Urcăm în tren și eu și Andy începem să discutăm. Îi povestesc despre brățară și cum l-am cunoscut pe acel băiat ciudat și insuportabil, Hero.

***

Suntem în fața căminului. Am primit cheile de la camere. Se pare că Andy are deja o colegă de cameră. O cheamă Alexandra, dar toată lumea o strigă Lexi. Eu deocamdată sunt singură. Mă bucur totuși că avem camerele una lângă cealaltă. Așa ne putem vedea mai des.

– Ne vedem mai târziu fetelor, le spun grăbită. Trebuie să rezolv niște lucruri cu decanul.

– Ok, pa!

Ajung în fața birourilor. O doamnă drăguță mă conduce la decan.

– Bună ziua, domnule decan!

– Bună ziua, domnișoară! Ia loc. Ce te aduce pe aici?

– Am venit pentru completarea contractului legat de bursa mea.

– Am înțeles. Îmi spui tot numele tău?

– Sigur. Izabell Alena Quinn.

– Am găsit. Trebuie să te informez că ai de semnat două contracte: cel cu bursa primită și cel cu mentoringul pe care l-ai acceptat.

– E perfect, apoi îmi dau seama. Despre ce mentoring vorbiți? și iau foile de pe birou ca să le citesc.

– Acum câteva zile ați fost introdusă în programul de mentoring și se uită la încheietura mea stângă. Văd că deja v-ați întâlnit perechea cu care veți lucra, domnișoară Quinn.

Mă holbez la el, apoi la brățară și nu-mi vine să cred.

– Nu este posibil. Cred că s-a făcut o greșeală.

– Nu e nicio greșeală. Mai ales dacă ați primit și brățara AS.

– Aș vrea să mă retrag și încerc să găsesc cea mai rapidă soluție. Nu voi avea timp după cursuri să mă mai ocup și de acest program. Va trebui să lucrez ca să-mi plătesc celelalte cheltuieli.

– Nu îți face probleme cu acest detaliu. Deoarece acest mentoring este pentru binele studenților din institut, se consideră ca un fel de job și jumătatea ce ți-a mai rămas de achitat îți va fi acoperită. Iar dacă renunți, din păcate, toate bursele îți vor fi anulate și probabil așa îți va fi greu să continui la această facultate.

Nu e corect!

– Și cât ține acest program?

– Durata sa este de un an, dar dacă dorești să continui anul viitor tot cu același partener, durata se poate prelungi.

O, nu, nu, nu, nu, nu. Abia rezist să stau lângă băiatul acesta 10 minute, dar un an întreg. Am impresia că va fi un an greu. De ce Hero m-a ales tocmai pe mine. Iarăși vrea să facă mișto de mine? Nu există și alte fete de care să se lege? Și apoi mi se derulează în minte ultimele sale cuvinte „De cum începe anul, nu vei mai putea scăpa așa ușor de mine."

– Cred că e de ajuns un singur an și iau pixul să completez formularele.

***

Sunt în camera mea. Îmi despachetez bagajul când cineva bate la ușă. Sunt Andy și Lexi.

– Noi mergem pe afară. Vrei să vii cu noi?

– Acum nu. Dar mersi că m-ați întrebat. Sunt obosită și vreau să mă odihnesc puțin.

– Atunci ne vedem când ne vedem, îmi spune Andy.

Le urez distracție plăcută și închid ușa. După ce îmi termin de aranjat lucrurile, fac un duș și mă pun în pat.

După două ore de somn o sun pe mama ca să îi spun veștile despre cum nu va trebui să lucrez. S-a bucurat mult, dar cum avea treabă conversația nu a ținut mult.

Este ora trei. Bat la ușa prietenei mele, dar nu cred că s-a întors încă. Așa că îmi iau mini rucsacul în spate și ies să cunosc nou loc în care voi trăi.

După o lungă plimbare ajung înapoi la cămin și le povestesc și fetelor despre programul de mentorat.