My Supernova

75

♡IZABELL

Aranjamentele, mesele, chiar și spațiul în care se desfășoară această ceremonie sunt extravagante. Eu, Andy și Bria am ajuns mai devreme, deci suntem încă puține persoane prezente. Un chelner ne îndrumă spre masa noastră. Nu-mi scapă din vedere mulțimea de tacâmuri. Sunt frumos așezate, iar la fiecare farfurie sunt puse câte două linguri, trei furculițe și nu mai am răbdare să număr și cuțitele. Cine va putea mânca atât de mult? Supernova n-a exagerat spunând că Eleanor vrea ca acest eveniment să rămână în memoria tuturor. Ne așezăm fiecare la locurile noastre și privim împrejurimile. Nu cunosc nicio persoană de aici în afară de prietenele mele. Oare când vor ajunge restul invitaților ca să terminăm cu toată harababura asta.

– Uau! exclamă Andy.

– La asta mă gândeam și eu, îi spune Bria. Sunt foarte curioasă să văd cum arată băile. Eu mă duc să mă aranjez. Vreți să veniți și voi?

– Ar fi o idee bună, se ridică Andy.

– Eu cred că o să zic pas de data asta. Poate mai târziu puțin.

Ambele pleacă entuziasmate spre baia care îmi imaginez că e tot la fel de luxoasă ca tot acest loc. Rămân singură la masă așa că mă pun să inspectez ceea ce am în fața mea. Nu îmi dau seama la ce voi folosi atâtea tacâmuri. Nu mă simt în largul meu printre toate aceste pesoane elegante și printre aceste lucruri foarte scumpe. Dacă doar o mică ceremonie de logodnă e atât de pompoasă, nu vreau să știu cum ar fi arătat o nuntă. Mă ridic de la locul meu. Totuși cred că am să merg până la toaletă ca să stau cu fetele.

– Bună, se aude o voce blândă de femeie. Îmi îndrept privirea spre ea și mă bucur să văd că eu nu sunt singura care nu s-a aranjat atât de mult pentru ziua asta.

– Bună ziua, rostesc retrasă.

– Presupun că tu trebuie să fi Izabell, continuă ea.

Sare într-o îmbrățișare fără să întrebe înainte de a face vreo mișcare.

– Ne cunoaștem cumva?

– Ce nepoliticos din partea mea. Trebuia să mă prezint mai întâi. Eu sunt Serena Luxton.

– Dumneavoastră sunteți mama lui Hero! realizez repede.

– Ah! Te rog. Nu dumneavoastră, ce tu. Aud destul în timpul lucrului astfel de apelative politicoase. Nu vreau să le aud și în timpul liber ce-l am. Oricum mă simt deja bătrână printre toți acești tineri frumoși.

– Te asigur că și tu ești la fel de minunată! o complimentez.

Zâmbește când aude că i-am ascultat rugămintea cu privire la adresarea față de ea. Mă privește pentru un timp, apoi mă îmbrățișează strâns încă o dată.

– Nu știi cât am așteptat momentul acesta. Am vrut de atât de mult timp să te întâlnesc și în sfârșit am avut ocazia. Fiul meu ne-a povestit atât de multe despre tine.

– Hero v-a vorbit de mine? sunt complet șocată.

– Când ne suna pe mine sau pe Royce, presupun că e numele tatălui lui Supernova, ne spunea foarte multe despre de tine. Nu știu cum ai făcut-o, dar ai reușit să-l schimbi. Într-un fel bun, mă asigură ea. Nu l-am mai auzit vreodată să discute cu noi despre vreo fată în felul cum o făcea când îți pronunța numele. Din modul în care vorbea, mi-am dat seama că el e într-adevăr îndrăgostit de tine.

– De asta îl ajutați acum?

– Mereu l-am susținut în tot ceea ce și-a propus să facă. Dar acum în cazul acesta, nu numai el e cel pe care dorim să-l ajutăm. Și tu ești. Dar detaliile nu am să ți le spun. Îl voi lăsa pe Hero să o facă. Și ca să știi, orice va spune azi în fața tuturor, o face mai ales pentru binele tău. El te iubește și te rog din suflet să nu te superi prea tare pe el. Nu e vina fiului meu, noi l-am rugat să țină totul secret față de tine. De ceva vreme a tot insistat să îl lăsăm să divulge secretul, dar noi am așteptat un astfel de moment oportun. Se uită la intrare. În sfârși au venit! Te las, drăguțo! Am puțină treabă cu acești ziariști și reporteri.

Pleacă în pas grăbit spre ei. De ce ar avea ca invitați niște ziariști? Cât de importante sunt cele două familii în industria lor dacă vor trebui să facă public acest eveniment? Dar cel mai important lucru e ceea ce mi-a zis mama lui Supernova. N-am nici cea mai mică idee la ce s-a referit. Sunt într-o ceață totală. Și de ce acest nume Royce mi se pare cunoscut, dar în același timp atât de străin? E precum acel deja vu pe care-l avusem cu Al, doar că la el am simțit că ceva nu e în regulă. În schimb Royce nu-mi dă senzația de pericol. E posibil să fi ratat ceva de care trebuia să-mi amintesc? Am un sentiment ciudat în legătură cu ziua asta. Începe să-mi fie groază de ceea ce se va întâmpla peste câteva ore.

Îmi aduc aminte de ce m-am ridicat de la locul meu. Pornesc spre baia unde se află Andy și Bria și nu-mi dau seama din ce cauză durează atât de mult să se aranjeze. În drumul meu spre toaletă, Supernova trece pe lângă mine, frecându-și umărul intenționat de al meu. Mă gândesc că nu poate să-mi spună nimic în astfel de condiții din cauza că Ralph e cu ochii pe el. Dar totuși își așază palma peste abdomenul meu, oprindu-mă din mers.

– Cum te simți? se interesează.

– Sunt mai bine. Temperatura mi-a scăzut. Încă mai am puțină febră, dar e nesemnificativă.

Credeam că asta va fi tot, dar mâna lui încă îmi blochează calea.

– De când ai intrat, n-am putut să nu observ cât de bine îți vine rochia. Arăți uluitor, îmi șoptește în ureche. Dacă n-ar fi trebuit să rămânem aici, demult te-aș fi dus acasă. De fapt, dacă nu pleci de lângă mine în clipa asta, am să te iau pe sus, iar tot planul meu se va ruina.

După fiecare cuvânt rostit respirațiile lui îmi gâdilă pielea gâtului. Fața mea e complet îmbujorată și e doar vina lui.

– Și dacă nu vreau să fac ceea ce mi-ai sugerat? Ce se va întâmpla atunci? mă împing mai tare cu lateralul în el și îmi proptesc o mână de umărul lui ca să nu mă dezechilibrez.

În colțul gurii i se ivește un mic surâs diabolic care persistă în continuare. Își mușcă buzele cântărindu-și alegerile.

– Izabell, oricât de palpitant ar suna, țin prea mult la tine. Am să amân această propunere pe mai târziu, după ce tot acest show s-a terminat. Nu-mi permit ca ceva să-mi năruiască munca.

Se mai uită la mine o dată înainte să-și vadă de treabă. După ce s-a retras de lângă mine, am reușit să trag în piept o gură mare de aer. N-am realizat când am încetat din respirat. Orice mi-ar fi spus el despre cum arăt, nu mă pot compara cu el. E impecabil. De la costum și părul dat pe spate, până la acea șuviță rebelă care-i cade peste frunte.

Ajung într-un final în baia fetelor, unde le găsesc pe cele două prietene ale mele stând în fața oglinzii. Răcoarea de aici mă ajută să scap mai repede de roșeața din obraji, dar nu de ajuns încât ele să nu observe asta. Sunt ușurată că nu mă întreabă ce s-a întâmplat cu mine de am devenit așa. După câteva minute, intră o fetiță mică, pe care n-am cum să nu o recunosc.

– Bella! sare și mă prinde de picioare. Ce mă bucur să te văd!

– Și eu mă bucur că ești aici, April, o ridic în brațele mele. Ești foarte frumoasă astăzi. Și din câte văd, ai mai crescut față de ultima dată când te-am văzut.

Îmi zâmbește mândră de complimentele mele. Andy se apropie de noi și se uită la ea.

– Dar cine e această minunăție drăgălașă de aici?

– Ea e April. Verișoara lui Hero. Mă întorc cu fața spre micuța din brațele mele. Iar ea este Andy. Prietena mea cea mai bună. Și cea de lângă ea, e Briana. Prietena și colega mea de cameră.

– Dacă ele sunt prietenele tale, atunci pot fi și ale mele? întreabă cu voce subțire.

– Cu siguranță! îi răspund ele înaintea mea.

Mă roagă să o las jos, apoi se îndreaptă spre ele, îmbrățișându-le la fel cum a făcut cu mine.

– Oh, Doamne! exclamă ele fericite. Cât de dulce e!

– Mie-mi spune-ți!