My Supernova

53

Dansez cât de bine pot printre persoanele necunoscute și încerc să rămân pe ritmul melodiei. Urmăresc câteva fete care cer mai multe decât un simplu dans de la băieții înfocați din jurul lor. Într-un colț ochesc un grup de tipi, destul de arătoși. Nu i-am privit mult, dar unul dintre ei cred că a observat pentru că se apropie subtil de mine. Ajungând în fața mea, se apleacă la ureche ca să-mi vorbească.

- Nu vreau să crezi că sunt un ciudat, dar am să trec la subiect. Tu ești fata de la concursul de azi dimineață de motocross?

Dacă n-aș fi beată, cred că stăteam puțin să cuget la răspunsul pe care îl dădeam. În schimb am zis rapid:

- Da. De ce? sunt curioasă.

- Eu și colegii mei, face semn spre ei, am ajuns să facem un pariu dacă tu ești cea care m-a bătut sau nu în cursă. Se pare că am pierdut. Din nou, adaugă el.

Râd la relpica lui, încă dansând pe ritmul muzicii.

- Ce ai pariat?

- Că nu aș avea cum să pierd contra unei păpuși ca și tine.

- Să știi că aparențele înșeală uneori.

- Am să țin minte asta.

Când credeam că va pleca, se mai apleacă să-mi spună ceva.

- Știi. Există o miză pe care am pariat, iar eu cum am pierdut, trebuie să îmi înseplinesc sarcina.

- Da? Și care ar fi? întreb zâmbind.

Postura pe care o ia mă face să fiu precaută la următoarele sale mișcări.

- Îmi este greu să aleg în momentul acesta care dintre ele să le fac.

- Despre ce vorbești?

- Știi ce. Am să le iau pe rând și voi începe cu sărutul. Îmi permiți?

În timp ce pune întrebarea își așează o mână peste obrazul meu și se apleacă fără să-mi audă încă răspunsul. Îmi pun palmele pe piepul său și reușesc să-l opresc înainte să se fi întâmplat ceva. Cu chipul său încă aproape de al meu îi explic situația.

- Îmi pare rău să te ofensez, dar nu pot face asta. Oricât de mult aș bea, n-aș putea să-i fac asta lui Supernova al meu.

După strâmbătura pe care o afișează îmi dau seama că se întreabă cine este acest Supernova. Nu trece mult până i se luminează chipul și nu a fost de la luminițele ce joacă în club. În mare parte s-a prins despre ce vorbeam.

- Ah! Credeam că dacă ești aici singură, fără vreun partener... Of! Ce stânjenitor e! se plânge. Cred că nu mai are rost să întreb de celelate lucruri.

Fac un pas în spate ca să mă depărtez de el.

- Cred că cel mai bine ar fi să plec. Și tu să te întorci la prietenii tăi. Din câte văd te așteaptă cu nerăbdare.

Dă o dată din cap și face ce i-am sugerat. Nu e băiat rău. Altfel nu ar fi ascultat și s-ar fi încăpățânat să încerce iarăși cu sărutul sau chiar mai mult. Ceea ce nu-mi convine e că pofta mea de distracție a dispărut când mi-am amintit de Supernova. De ce oare nu i-am spus unde voi merge de fapt cu fetele?

Decid că cel mai bun lucru ar fi să respect cuvintele adresate tipului al cărui nume nici nu-l cunosc. O caut din priviri pe Andy, care ar trebui să fie ascunsă prin mulțimea de oameni. O văd stând aproape de canapeaua noastră alături de Bria. E perfect! Nu va trebui să le spun de două ori de ce vreau să plecăm de aici. După ce înaintez cu un zâmbet fals, atenția îmi este captată de persoana de lângă ele.