My Supernova

30

O rază de soare ce dansează pe fața mea, mă trezește din somn. Îmi ia ceva timp până îmi aduc aminte că sunt în camera lui Hero. Mă întorc să văd dacă mai doarme sau nu, dar el nici nu mai e în pat. Mă întreb cât e ceasul.

Cu greu mă conving să cobor din pat. Ies din cameră și mă îndrept spre bucătărie, unde îi găsesc pe Hero și Dan discutând. Sunt pe cale să mă întorc ca să nu-i deranjez, dar Supernova mă vede.

– Hei! Ai dormit bine? își mută atenția asupra mea.

– Salut! îi răspund leneșă.

Aleg un scaun la întâmplare din cele patru și mă trântesc pe el. Băieții se holbează la mine, iar liniștea din cameră e îngrozitor de insuportabilă.

– Ce-i? S-a întâmplat ceva? Sau am ceva pe față, îmi ating cu vârful degetelor obrajii, apoi fruntea și instinctiv trasez conturul nasului.

Când ajung în vârful nasului mintea recreează scena de azi noapte. Locurile în care Supernova mi-a aplicat cele cinci sărutări, pielea mea le-a memorat și acum mă ard. La fel și obrajii mei, care acum cred că sunt trandafirii, dar mă prefac că nu știu ce s-a întâmplat și îmi retrag mâna de la față. Când văd privirile lor încă o dată îmi dau seama că orice ar fi discutat ei doi, avea legătură cu mine. De aceea niciunul nu îndrăznește să spună ceva. Încerc să-mi găsesc de lucru. Arunc o privire spre ceasul prins de perete și înlemnesc. E trecut de ora zece, iar asta înseamnă că au început de ceva timp cursurile.

– Ce s-a întâmplat? întreabă speriat Hero.

– Voi știți cât e ceasul? De ce nu m-ați trezit? Am întârziat de la ore, îi anunț grăbită.

Și el și Dan încep să râdă. Nu știu ce văd ei amuzant în toată situația asta.

– E sâmbătă aiurito! o spune Supernova printre hohote.

Mă gândesc câteva momente la ceea ce a zis și poate că are dreptate.

– A! exclam și mă așez la locul meu. La câte s-au întâmplat ieri am avut impresia că au trecut trei zile, nu una.

Niciunul nu mă contrazice, dar nici nu mă aprobă. Fiecare își vede de ale sale. Cred că încearcă să nu se gândească la ce am spus. Într-un final Dan începe să discute cu Hero despre analizele sale medicale.

– Apropo. Azi trebuie să merg la medic ca să-mi scoată ghipsul, iar tu vii cu mine.

Nu mi-am dat seama cui i s-a adresat până nu mă strigă pe nume.

– Pământul către Bell! Mă auzi?

– Hm?! mă trezesc la realitate.

– Trebuie să mă însoțești. Azi e ziua cea mare și în sfârșit scap de prostia asta de pe piciorul meu.

– Dar nu...

– Nu vreau să aud niciun "nu". Vei veni și gata.

– Iar eu îmi voi continua propoziția. Nu pot pentru că am stabilit cu Andy să ieșim, chiar dacă nu am starea necesară. N-am mai stat de foarte mult timp singură cu ea și mi-e dor de prietena mea.

– Ai pierdut aici frate, îl anunță Dan. N-ai cum să câștigi bătălia. Când fetele se adună, bărbatu-i călcat în picioare.

– Fie cum vrei tu, dar după ce vin de la spital mergem să mâncăm undeva.

– Nu o să te dai bătut dacă refuz, așa-i?

– Niciodată, Princess! și îmi arată zâmbetul său atrăgător.

Îmi dau ochii peste cap și mă retrag încet de lângă băieții care acum se contrazic unul pe altul. Dan vrea să afle unde vom merge să mâncăm, iar Hero nu îi zice că știe că apoi va veni și el acolo. Mă întorc în cameră, unde îmi pornesc telefonul. L-am închis aseară. Nu aveam energia necesară să vorbesc cu cineva despre evenimentul de ieri. Pe ecran îmi apar o grămadă de mesaje și apeluri pierdute, majoritatea de la nesuferitul de Marco. Le șterg pe toate fără să mă uit la ele. Nu mă interesează ce minciuni a mai scormonit pe la el în minte și mi le-a trântit în telefon. I-am spus clar și ieri că am terminat-o cu el.

***

Stau în fața prietenei mele, ascultând-o cât de minunată a fost întâlnirea ei cu Kai. Explică fiecare detaliu minuscul al serii ei magice, iar eu nu pot să fac altceva decât să mă bucur pentru ea. Îmi place când e așa fericită. Într-un final face o pauză și se uită la mine cu tristețe.

– Am aflat ce s-a întâmplat la pistă ieri. Nu o să te întreb cum te simți că știu răspunsul, dar dacă vrei să vorbești despre orice să știi că sunt aici să te ascult.

Nu vreau să-i stric dispoziția bună pe care o are așa că nu o să-i detaliez prea multe.

– Nu știu de ce, dar nu mă simt atât de prost precum aș fi crezut că voi fi. E foarte ciudată senzația pe care o am. Zici că...

Fac pauză ca să-mi pot găsi cuvintele, dar ea mi-o ia înainte.

– Te-ai scăpat de o povară. În sfârșit ești liberă și nu mai trebuie să stai în fundul lui?

– Așa ceva, aprob. Dar nu știu de ce? Îmi plăcea Marco.

– Aici țin să te opresc. Ți-am mai spus-o și ți-o mai repet de câte ori este nevoie. Poate că îți plăcea de el și doreai să fie adevărat, dar niciunul dintre voi nu erați îndrăgostiți unul de altul. Fără să-ți dai seama inima ta s-a atașat de cineva, iar tu încerci să negi acest fapt.

– Stai puțin. Nu înțeleg unde vrei să ajungi.

– Ești tu deșteptă și toate cele, dar te descurci groaznic când vine vorba de relații.

Telefonul îmi vibrează și mă anunță că am primit un mesaj de la Supernova. Las înapoi telefonul pe măsuță și mă întorc spre Andy. După un minut mai primesc un mesaj tot de la el.

– N-ai de gând să răspunzi? Deja devine enervant.

– De la început e enervant dacă e să o luăm așa.

Primesc încă un mesaj.

– Cine e? întreabă curioasă.

– Hero. Mă obligă să ies cu el undeva să mâncăm. Cred că vrea să sărbătorească că a scăpat în sfârșit de acele cârje și ghipsul de pe picior.

– Exact despre ce vorbeam mai înainte. Uite cum ți s-au înseninat ochii de când vorbești de el. Știu că și tu simți asta.

– Urăsc asta!

Telefonul vibrează și ne uităm amândouă la el.

– Ce? întreabă Andy nedumerită.

– Că s-ar putea să ai dreptate.

– Și ce e rău prin asta?

– Totul. Începând de la faptul că îmi aduce aminte prea mult de Ezra.

Din nou se aude telefonul, dar de data asta îl ignorăm.

– Mie nu mi se pare, își dă cu părerea.

– Nu vorbesc de înfățișare, ci de comportament. La început într-adevăr era arogant și plin de sine, dar apoi dintr-odată a început să se comporte altfel. De parcă ar vrea să fie mereu în preajma mea și să mă protejeze. Face la fel ca un frate mai mare.

– Greșești cumplit. Nu cred că se comportă nici măcar o secundă ca un frate prin preajma ta. Exclus. De la petrecere ți-am spus că îi place de tine, nu mai știi?

– Știu ce mi-ai zis, dar știu ce mi-a spus și el ieri. A fost foarte clar că nu vrea nicio iubită, iar eu am să respect decizia lui și nu am să-mi pun în pericol bursele. Nu îmi permit să pierd totul pentru un viciu care știu că e imposibil.

Înainte să-mi mai trântească în față orice fel de vorbă, la ușă bate cineva. Sunt sută la sută sigură că e Supernova așa că mă ridic și o deschid. În momentul acesta cred că oricine m-ar vedea, m-ar confunda cu o fantomă. Cum poate să mai apară în fața mea după tot ce a făcut?