My Supernova

36

Peste două zile îmi voi revedea familia sau cea mai rămas din ea. Oricum, eu tot îi iubesc și sunt foarte mândră de ei. Mama și fratele meu sunt viața mea, cei care mi-au dat putere să continui până acum. Nu știu ce m-aș face dacă i-aș pierde și pe ei.

Ce pot să spun. Până acum toată lumea din jurul meu s-a stins din viață. Bunicii din partea mamei au decedat, înainte cu puțin timp să mă nasc, într-un accident de mașină foarte grav. Veneau înspre casa noastră ca să ne vadă și ca să fie împrună cu mama mea când mă va aduce pe lume. Pe ei nici măcar nu am apucat să îi cunosc, iar atunci când mama a aflat ce s-a întâmplat, a intrat în travaliu. M-am născut cu trei săptămâni înainte de data indicată de medic. Nu știu prea multe despre acele zile. Mamei nu-i place să vorbească prea mult despre acea perioadă, iar eu nu am vrut să o fac să-și amintească, așa că n-am întrebat. Iar despre părinții lui Ezra e o altă poveste. Mama lui avea probleme cu inima, iar când a aflat că al doilea ei copil a murit în accidentul cu motocicleta – primul fiind fratele geamăn al lui Ezra, care la câteva săptămâni de viață din cauza unor complicații s-a stins – a intrat în stop cardiac și n-a mai putut nimeni să o salveze. Singurul care până acum doi ani a rămas împreună cu noi a fost bunicul Tobi. Cel mai bun om din lume și pe deasupra cel mai bun antrenor de motocross. Ne iubea foarte mult, mai ales pe nepoțeii lui, așa cum ne numea el. Păcat că suferea de alzheimer. În ultimele lui săptămâni, boala era atât de avansată încât nu ne-a mai recunoscut pe niciunul dintre noi. A fost foarte dureros să-l vedem în acel stadiu.

- Cât mai avem? întreb plictisită. Suntem de mai bine de o oră pe drum și nu mi se pare că vom ajunge de curând.

- Ai puțină răbdare, Bell. Trent nu poate merge la fel de repede cu mașina pe timpul iernii. Este gheață pe asfalt și nu cred că ai chef de o aventură periculoasă. Pe lângă, îți vei da seama când suntem pe aproape.

Trag un ochi către bord și observ cu scris mare ca să-ți atragă atenția, că sunt -4°C.

- Știi ce. Trent, să nu mă bagi în seamă oricât mă plâng. În momentul ăsta mă comport ca un copil mic răzgâiat. Tu fă-ți treaba ca până acum și dacă trebuie încetinește, îi spun bătându-l pe umăr.

Dă din cap și parcă i se ivește un mic zâmbet în colțul buzelor. Oricât de dur ar părea, are un suflet cald. E o persoană bună în care te poți încrede.

- Ca să nu te plictisești, de ce nu-mi povestești despre mama și fratele tău? Ai să vezi cât de repede trece timpul când ești ocupată.

Puțin ciudat că vrea să se intereseze de ei.

- În regulă. Cu cine vrei să încep?

- Femeile mai întâi, deci cu mama ta.

- Hm, și ce anume să spun despre ea? încercam să spun în gând, dar mi-a ieșit pe gură precum îți alunecă o minciună negândită.

Izbucnește în hohote.

- Ce vrei tu, Princess. Hobby, lucruri ce îi plac sau nu îi plac, înfățișare, calități, chiar poți să și inventezi superputeri dacă ai chef. Doar vreau să te aud că vorbești.

- Ok. Numele ei de fată e Christina Quinn, cel pe care l-am luat după – știi tu. Dacă e să o descriu, e total diferită la înfățișare față de mine. Ochii, căprui închis, din depărtare, în contrast cu părul de culoarea abanosului, par negrii. Într-o altă lume, am certitudinea că a fost o războinică. De când mă știu într-una luptă pentru ceea ce vrea și niciodată n-am auzit-o sau văzut-o să se plângă la cineva. E idolul meu în viață, nu există o femeie și o mamă mai excelentă decât ea. Nu pot să spun că are hobby-uri, mai degrabă îi o plăcere pentru ea să gătească. Asta și face în viața de zi cu zi și o ține ocupată mereu. Cu greu reușește să mai facă altceva, dar cum am spus, e o luptătoare și mereu reușea să ne aloce timp din puținul pe care îl are.