My Supernova

56

Cu toții ne bucurăm de plecarea celor două entități ale locului acesta. N-a durat mult pânâ când vestea cum că Marco Deniz a pierdut în fața mea s-a răspândit printre pereții facultății. Aveau timp să plece până la finalul săptămânii, dar în primele două zile când și-au făcut apariția printre noi, au fost atât de asaltați cu întrebări și critici încât astăzi n-au mai venit deloc.

- Salut, Bella! intră în vorbă cu mine o fată pe care nu o cunosc.

- Bună!

- Tu și Hero sunteți salvatorii noștrii. Nu știi cât de liniștită mă simt când am aflat că de dimineață părinții lui Marco și Vivien au trecut pe aici să își scoată dosarul de înscriere.

- Da. Acum nu mai trebuie să mă tem că dau peste Vivien când trec pe la baie. De fiecare dată striga la mine că o deranjez și mă scotea afară, intervine altcineva.

- Ați avut mult curaj ca să acceptați pactul ăsta. Ce zici păpușă. Ai vrea să te premiez cu o întâlnire vinerea asta? îmi face propuneri un băiat.

- Cred că am să refuz, îi spun blând.

- Vineri e petrecerea surpriză pentru ziua de naștere al lui Hero, se răstește o tipă la el. Am fost toți de acord că merită să facem asta pentru el. Hero a muncit cel mai mult ca să reușească să scape de Vivien și slugile ei. Trebuie să fim prezenți mai ales că noi am propus să se facă petrecerea ca să-i arătăm recunoștința tuturor.

OK. Grupul s-a înzecit, iar gălăgia e din ce în ce mai mare. Nu mai reușesc să-mi aud gândurile din cauza vocilor din jurul meu.

- Uitați care e faza, încerc să atrag atenția asupra mea. Tot secretul pentru a organiza o petrecere surpriză este să rămână o surpriză. Vă înțeleg entuziasmul, pentru că și eu sunt la fel de fericită ca și voi, dar încercați să nu mai abordați acest subiect. Altfel Hero va afla. Cred că toate fetele sunt de acord cu mine când spun că vreau să îl văd plângând de bucurie că ne-am gândit la el și poate cine știe. Se va îndrăgoti de vreuna dintre voi și vă veți face și cu un iubit drăguț, o spun cu multă ironie, dar ele mă cred.

- O, vreau asta, se aude în spatele meu o voce subțire.

- Eu aș plânge dacă mi s-ar întâmpla asta, șoptește cineva.

- Oh, Hero e așa de chipeș! Mi-ar plăcea să văd o latură sensibilă a sa.

La ultima replică chicotesc.

- Atunci ne-am înțeles? mă asigur încă o dată.

Cu zâmbetul pe buze unii îmi dau din cap, iar alții își trag fermoarul peste buze. Dacă așa vor continua încă două zile, îmi va exploda capul. Am nevoie de liniște. Trebuie să scap de fanele înfocate ale lui Hero.

- A mai rămas puțin timp și mor de foame. Am să plec altfel o să rămân nemâncată.

Și mă retrag de acolo cât de repede pot ca să nu comenteze careva. Mirosul de mâncare îmi învăluie nările și îmi provoacă și mai mare foame. Din ușă o văd pe Andy făcându-mi semn să mă grăbesc spre masă. Încruntătura de pe chipul ei mă face să cred că nu-mi va face plăcere ce urmează. Mă uit spre locul obișnuit al lui Supernova, dar nu e acolo. De fapt uitasem că în ultimul timp a ocupat locul din fața mea, dar când ajung la masă constat că e gol și acela.

- A plecat deja sau n-a venit încă? întreb în timp ce mă așez.

Andy îmi aduse deja tava cu mâncare. Foarte drăguț din partea ei.

- Nici nu cred că o să mai ajungă. La toată faima pe care o are, toate fetele îl opresc pe coridor. Mi se face milă de el, ne spune Bria.

- Sunt curioasă cât va dura lucrul acesta, adaugă Andy.