My Supernova

44

Iarna aceasta din câte se pare a ținut cu Hero. Nu a nins aproape deloc și acest fapt l-a determinat să înceapă mai devreme antrenamentele de motocross, unde își petrece majoritatea timpului său liber.

În ultimele zile am fost foarte ocupată cu învățatul pentru facultate și nu ne-am mai văzut decât atunci când aveam cursuri comune. Nici măcar să asist la antrenamentele sale nu reușeam. De când a fost faza de Revelion, Supernova nu mi-a mai cerut să vin prea des pe la el și să stau peste noapte și nici eu nu am adus vorba de asta.

- Bună, Bell! îmi răspunde la apel.

- Supernova, te-am sunat să-ți spun că nici astăzi nu pot veni la pistă. Am uitat să te anunț de dimineață, la ore.

- Din nou ai de învățat?

- De data asta nu. A intervenit ceva urgent pe care nu-l pot amâna. Îmi pare rău.

- Și mie, răspunde încet. Atunci presupun că ne vedem mâine?

- Cu siguranță, îi spun apoi închid.

Și uite cum încercarea mea de a scăpa de el în ziua aceasta mi-a reușit. 14 Februarie. Ce zi importantă pentru unii. Toți partenerii își arată afecțiunea față de persoana iubită astăzi. Ce mai porcărie! De parcă o singură zi îți definește relația. La naiba cu 14 Februarie! Dacă iubești cu adevărat pe cineva o faci în fiecare zi, nu doar acum.

O urăsc, dar pe mine mă urăsc și mai mult pentru ceea ce am făcut mi devreme. Pe zi ce trece îmi e din ce în ce mai jenă să stau de vorbă cu Hero pentru că nu reușesc să-mi amintesc ceva ce ar fi trebuit să știu acum mult timp. A trecut o lună și jumătate de când mi-a spus să mă gândesc la ce am de făcut, iar eu în schimb ce fac? Mă departez de Hero din ce în ce mai mult.

Toate discursurile prietenei mele îmi vin acum în minte. Ele se termină mereu cu aceeași frază ,,Bella, îl placi. Și el te place. E atât de simplu, dar voi complicați totul". Nu are dreptate cu un singur lucru. Eu nu-l plac pe Supernova. Îl iubesc. Da e adevărat. Îl iubesc și încă mult de tot. Pentru nimeni în viața mea n-am mai avut astfel de sentimente. Chiar și dragostea pentru familia mea se simte complet diferită.

Dar nu cred că și el e pe aceeași lungime de undă ca și mine. Pentru Hero eu sunt doar o Princess, de care într-un final se va sătura. Iar eu cine sunt să mă duc la ușa lui și să-i trântesc în față cuvinte precum:

,,M-am îndrăgostit de tine și știu că tu nu simți la fel, dar mai bine ai face-o.", iar la final aș mai adăuga un dulce ,,Te rog!" ca să nu pară că-l oblig să facă ce-i zic. Iar el și-ar încrucișa brațele la piept și s-ar uita chiorâș la mine, gândindu-se cum să scape din situația aia. Dar bineînțeles că eu, așa încăpățânată cum sunt, aș repeta în continuu:

,,Te rog, te rog, te... te rog, iubește-mă!"

Asta e! ,,Te rog, iubește-mă!". Cât de idioată ești, Bella? Cum ai putut să uiți expresia pe care a folosit-o în acea zi? Toată ziua am repetat-o în gând după ce a rostit-o și făceam glume pe seama ei. Atunci mi-a promis că până n-am să-l rog asta, nu îmi va face nimic din lucrurile ce mi le făcea la început. Întrebarea mea e când voi avea curajul să-i spun cuvintele. Astăzi, măine sau peste câteva zile. Aș putea aștepta chiar până la ziua lui. Ar fi un cadou de neuitat pentru el, dar ziua lui e peste o lună și câteva săptămâni. E o eternitate și până atunci, dacă pierde cursa cu Marco, n-am să-i mai port brățara lui și nu-l voi mai putea întâlni aproape deloc. Nu știu când, dar o voi face cât mai repede posibil. Dar sigur nu azi. Am planuri cu Andy care vrea să o ajutăm, eu și Bria, la găsirea unui cadou pentru iubitul ei.