13

3.7K 151 12
                                    

Lumina puternică ce a pătruns în cameră mă face să mă ridic din pat. Unde sunt? Când am ajuns aici? Și mai bine zis a cui cameră e aceasta?

Dormitorul este unul nu foarte mare. Pereții sunt de culoare gri închis, iar tavanul și podeaua albă redau lumină camerei. Totul e îngrijit și elegant. Persoana care locuiește în casa aceasta trebuie să fie foarte ordonată. Camera îți dă un aer contemporan, sofisticat. Singurele obiecte ce colorează dormitorul sunt lenjeria patului și cărțile din bibliotecă.

Când mă ridic din pat mă străpunge o durere puternică în mâna dreaptă. Mă uit la ea, dar nu îmi dau seama de ce e vânătă. Dacă stau să mă gândesc, nu îmi aduc aminte prea multe din seara trecută. Ultima dată știu că stăteam întinsă împreună cu Lucas pe canapea.

În timp ce încerc să îmi dau seama ce s-a întâmplat aseară, se deschide ușa de la cameră.

– Se pare că nu va trebui să te mai trezesc. Chiar am vrut să răstorn apa asta pe tine, îmi spune Hero în timp ce îmi întinde un pahar cu apă.

– Ha, ce amuzant! și iau o gură din ea. Acum, îmi spui cum am ajuns aici? Nu mai îmi aduc aminte aproape nimic.

Îl văd cum rânjește mai mult pentru el și apoi mă întreabă:

– Chiar nimic?

– Ultimul lucru ce îmi amintesc e că am stat afară împreună cu Lucas, apoi am vorbit pe canapea și m-a servit cu băutură. Și cam atât.

La auzul numelui lui Lucas îl văd cum se încordează.

– O nu! Cât de mult am băut? îl întreb în timp ce îmi pun palmele pe frunte.

– Nu știu sigur cât ai băut, dar când i-am interzis barmanului să îți mai dea, ai început să lovești cu pumnii în tejghea și să țipi după încă un rând de cocktail.

– Nu pot să cred ce am făcut!?

Măcar asta explică de ce am mâna vânătă.

– Iar după aceea ai început să te ții după mine toată noaptea și nu am avut de ales decât să te iau cu mine.

– Vai ce rușine îmi e! Îmi pare rău că a trebuit să-mi suporți comportamentul.

Face semn din mână că e ok, dar nu știu de ce cred că nu e așa.

– Ești ciudat. S-a mai întâmplat ceva?

– Nu, nimic altceva decât ce ți-am povestit.

Pare îngrijorat și simt că are legătură cu mine comportamentul lui sinistru.

– Te rog, zi-mi că, fac semn între noi doi, nu am făcut nimic. Adică, știi tu.

– Sex? întreabă el direct, fără niciun pic de rușine. Stai calmă, nu. Dar dacă vrei sunt gata oricând.

– În visele tale, Supernova!

Îi pun palma pe frunte și îl împing de lângă mine.

– Sigur nu s-a mai întâmplat și altceva?

– Ce vrei să sugerezi? Mă crezi mincinos? mă întreabă în timp ce se apropie mai mult decât ar trebui de mine.

De ce mi se pare că am un deja vu? Instant mi se redau în minte secvențe din noaptea trecută. Hero întrebându-mă același lucru, punându-mi gheață pe mână, ținându-mă în brațe după... după ce l-am lovit pe Lucas cât de tare am putut. Dar cel mai rău lucru a fost că i-am spus să mă sărute și mi-a plăcut. Nu pot să cred cât de beată am fost!

My SupernovaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum