My Supernova

50

- Nu pot să cred că s-a întâmplat din nou, îl aud pe Supernova revoltându-se. Ai spus că dacă o las aici nimeni nu o să aibă acces la motocicletă. Cum explici asta?

- N-am idee cine ar putea face una ca asta și de ce, răspunde mecanicul. În mod normal nu ar fi trebuit să mai poată intra nimeni după ora închiderii.

Cât timp cei doi au o discuție aprinsă, eu mă chinui să fac cumva motorul să pornească. Trebuie să mă concentrez pe reparație, dar mă doare capul din cauza gălagiei pe care o fac ei și nu reușesc nicicum să îmi dau seama care e problema. Mâinile încep să-mi tremure de la stress și scap cheia printre degete.

- Îh! Pe mă-sa! ulru de disperare.

Dacă mai înainte era gălagie prin preajmă, acum toată lumea tace, inclusiv Hero și mecanicul lui, și se holbează la mine. Am venit mai repede cu o oră ca să exclud orice eveniment care ar putea apărea și uite-mă acum. De două ore încerc să rezolv problema și dacă nici de data aceasta nu merge n-am ce să mai fac.

- Încearcă să vezi dacă pornește, mă adresez lui Supernova.

Se urcă repede pe ea. Motocicleta scoate niște sunete înăbușite și urâte, iar tot ceea ce face e să scoată fum negru.

- Gata! Mă dau bătută. Habar n-am ce au făcut la ea și nici nu mai am răbdarea necesară ca să descopăr.

- Atunci ce ne facem? În jumătate de oră trebuie să mă prezint la linia de start, atfel nu pot participa.

- Mai ai o motocicletă. Folosește-o pe aia, propune mecanicul.

- Ce model este? întreb ca să-i dau un răspuns.

- Un Honda CRF450R. Model nou. Cel mai bun.

Știu motocicleta. Ezra obișnuia să se antreneze pe modele Honda, dar ele nu sunt pentru cineva începător precum Hero.

- Exclus. Supernova, nu poți să intri cu aia pe pistă. Nu te-ai antrenat niciodată cu ea. Ți-ar trebui timp să te obișnuiești cu alta nouă. Cât timp nu știi cum funcționează nu o să ai nicio șansă să realizezi nici cea mai mică performanță cu ea. În cel mai bun caz vei ajunge ultimul.

- Dar e singura noastră soluție, Bell.

În depărtare văd echipa lui Deniz cum se distrează pe seama noastră. Îmi strâng pumnii și mă gândesc ce bine ar fi dacă între mâinile mele s-ar afla acum gâtul lui Marco. Chiar și după ce și-au dat seama că mă uit cu dispreț spre ei, tot nu-și mută privirile în altă parte. E complet sigur că a câștigat cursa.

- Sau poate că mai avem una, îi spun în timp ce trec de el și merg spre grupul vesel.

Când ajung lângă ei, îl împing puternic pe Marco cu palmele în piept.

- Care e problema ta? Chiar așa frică îți este de jocul ăsta? Sau doar de Hero îți este frică?

Începe să râdă împreună cu colegii lui.

- Nu-mi este frică de nimeni.

- Atunci de ce ai umblat din nou la motocicleta lui?

- Ca să-l fac să renunțe mai repede. N-ar avea nicio șansă acolo pe traseu împotriva mea. I-am făcut o favoare.

- Lașule. Nici măcar să minți nu ești în stare. Ești îngrozit de ideea de a pierde în fața unui concurent care a început doar de trei luni să practice motocross, iar tu o faci de ani de zile. Ce ai zice de o mică schimbare. Dar vreau mai întâi să știu partea lui Hero din pact.

- Dacă aș pierde, ceea ce e imposibil, mi-a zis să stau departe de tine, să nu-ți mai vorbesc, să nu mă mai uit la tine, să te las în pace.