My Supernova

66

☆HERO

– Ea de ce vine după noi? întreabă cu scârbă Eleanor.

– Pentru că după cursuri trebuie să mă ajute cu materialele.

– Știi ce e acela mentoring sau trebuie să-ți explic? o ia peste picior Bell.

Sau mai degrabă Izabell. De acum în colo pot în sfârșit să o strig pe numele complet. De cât timp așteptam momentul acesta.

– Bineînțeles că știu, se apără Eleanor. Uitați-l pe Ralph! Să mergem odată.

Urcăm în mașină. Ca de obicei, o las pe Princess să intre înaintea mea. Dar dacă mă gândesc mai bine trebuia să intru eu. Ca să nu trebuiască ea să stea lângă Eleanor. Am să țin minte asta data viitoare.

– Pe Bella o lăsăm la cămin, e întrebător Ralph.

Se uită la mine prin oglinda retrovizoare cu niște ochi amenințători.

– Nu. Am de învățat și de pregătit câteva prezentări pentru săptămâna viitoare. Am nevoie de ajutorul ei.

Își mușcă obrazul pe interior, clar nemulțumit că ea o să-și petreacă timpul cu mine. Cât timp ea îmi poartă brățara nu poate să îmi interzică să învăț cu ea. Și chiar dacă și el își dă seama că e doar o scuză și că nu am nicio intenție de a mă pregăti în realitate, tot nu se poate băga. Acesta e unul din mulțimile avantaje ale acestui program. Cel mai mare de până acum a fost că așa am reușit să o am pe Izabell aproape de mine. Și să-i vindec zilnic câte puțin din rănile provocate de trecutul ei tulburător. Trecut murdar, al cărui poveste doar patru persoane îl știu în întregime, iar ea nu face parte din acei indivizi. În schimb eu sunt unul dintre ei. Sunt atâtea informații pe care mai trebuie să le afle, dar încă n-am să i le povestesc.

Nu la ea e problema. Eu nu sunt pregătit să-i spun deoarece am ascuns multe lucruri și pe zi ce trece îmi este din ce în ce mai greu să mă gândesc la cum va reacționa. E posibil să mă urască după ce află, chiar dacă eu nu am nicio vină că după moartea lui Ezra ea a avut o viață atât de grea. Iar eu nu pot să-mi asum riscul de a o pierde pe Bell. O iubesc. Și știu că sună egoist, dar o vreau alături de mine. Pentru totdeauna. Iar acest lucru la care m-am gândit e contrar cuvintelor mele din ziua în care i-am atașat brățara AS azi vară. Din câte se pare nu doar eu am schimbat-o pe ea. Și Izabell m-a făcut să descopăr lucruri pe care nu credeam că le voi avea în viața mea vreodată. Cine naiba ar fi crezut că poți să-ți găsești dragostea din pricina unui accident oribil petrecut acum câțiva ani. Clar că eu nu.

Eu îl ajutam pe tata să dau de ea și familia ei. La un moment dat am și renunțat să o mai caut și exact atunci am găsit-o. A fost pură coincidență. Apoi i-am dat brățara mai mult din obligație ca să îi plătesc studiile. Iar acum la orice fată mă uit, eu doar pe ea o văd. Iubirea a apărut acolo unde nu mă gândeam că am să o găsesc și s-a întâmplat pe neașteptate.

Este exact așa cum îmi spunea mama când eram mic. Toate cele mai frumoase amintiri apar spontan în viața noastră precum o explozie de culori, iar după ce ai dat de persoana potrivită n-ai cum să mai pleci de lângă ea. Și dacă se întâmplă să dorească să te părăsească, atunci arată-i cât de mult ții la ea. Luptă pentru ea până în ultima secundă, iar dacă tot nu și-a dat seama cât de mult o iubești, înseamnă că nu ea e aleasa.

– Nu te-ai gândit la opțiunea să o întrebi pe domnișoara Eleanor. Așa n-ar mai trebui să o deranjați pe această fată, insistă Ralph.

– Eleanor are lucruri mai importante de făcut. Mai bine s-ar concentra pe cursurile ei, decât pe ce am eu de făcut. Pentru că s-a transferat în mijlocul anului are multe de recuperat. Nu cred că mă înșel.