My Supernova

12

Sunt la a treia băutură, iar Lucas la a patra. Mă simt amețită. Am impresia că am băut amândoi prea mult. Mi se închid ochii de oboseală. Cred că și Lucas observă acest lucru. Bate cu palmele la el pe coapsă.

– Dacă vrei poți să te întinzi.

Nici nu mai spun nimic. Mă așez mai comod și îmi pun picioarele la el în poală. Lucas e la fel cum era și când eram mici. Mereu atent și grijuliu cu mine, poate de aia îmi plăcea să spun că era "fratele meu mai mare". Începe să îmi deseneze cu degetele diferite modele pe tibii și genunchi. Dacă nu ar fi muzica atât de tare aș putea adormi.

Mă uit înspre ringul de dans și o văd pe Andy cum dansează împreună cu fratele Brianei. Mi se pare că stau puțin prea apropiați, dar nu o condamn dacă îi place de el. Kai este de treabă și e și chipeș pe lângă. Le stă bine împreună.

După ceva timp picioarele au început să-mi amorțească, așa că m-am ridicat ca să pot scăpa de furnicăturile nesuportabile ce apar mereu în astfel de situații. Lovesc cu călcâiele în podea ca să scap mai repede de amorțeală.

– Vai, ce durere neplăcută îți fac aceste furnicături, mă plâng lui Lucas.

Stă și se uită la mine, dar nu mai are acea privire drăguță ca înainte. Pare schimbat. Să fie de la alcool?

– Ai vrea să te ajut?

– Nu, aproape că mi-a trecut.

– Aș putea să îți fac o durere mai plăcută. Uf, chiar aș vrea asta!

Ce s-a întâmplat cu el? Despre ce vorbește?

– Ești beat, Lucas?

– Sunt mai treaz ca niciodată, Bella!

Îmi prinde agresiv mâna și mă trage spre canapea, dar reușesc cumva să rămân în picioare. Se dă bătut și începe să se apropie de mine. Din reflex eu mă trag în spate. Acesta nu este Lucas cu care am stat acum câteva ore afară sau pe care îl știam. Se apropie din ce în ce mai aproape de mine și nu mai am loc pe unde să mai fug. M-a încolțit. Își trece vârful nasului peste gâtul meu până în spatele urechii.

– Nu-i așa că vrei și tu, Bella?

– Lucas, revino-ți! Nu mă face să iau măsuri pe care amândoi le vom regreta mai târziu.

Își lipește corpul de al meu așa încât să știe că îl simt în totalitate.

– Vezi cât de mult te dorește? îmi șoptește el la ureche. De fapt să știi că abia am așteptat acest moment.

– Te rog, Lucas, lasă-mă, îi spun deja iritată.

– Știi care e singurul meu regret de când am plecat? Că nu am avut ocazia să îți spun ce simțeam pentru tine.

Și instant își lipește gura de a mea. Îmi strâng buzele ca să vadă că nu sunt de acord cu ce face el. Cu mâinile mă prinde de coapse și le urcă până la nivelul pelvisului. Încearcă să își strecoare mâinile sub tricoul meu.

Gata! Mi-a ajuns. Profit de neatenția lui și îmi ridic brațele. Cu mâna stângă îl prind brutal de gât, iar cu dreapta îi aplic un croșeu în mandibulă, pe care să fiu sinceră, nu l-am mai simțit de mult așa de puternic. Mă doare puțin mâna, dar a fost o lovitură bună. Cade pe canapea și înainte să îmi dau seama cineva îl ridică și îl trântește de perete. Acum încep să simt panica ce trebuia să o simt de când am fost lipită de acel perete. Mă sprijin cu spatele de canapea în timp ce alunec în jos și mă ghemuiesc. Îmi pun fruntea pe genunchi. Mi se încețoșează privirea din pricina lacrimilor ce îmi inundă ochii, dar încerc din răsputeri să mă abțin din plâns.