My Supernova

86

☆HERO

– Ralph, unde este Eleanor? sunt total afectat de cele întâmplate mai înainte cu Izabell.

– A zis că merge până la baie, îmi răspunde repede la întrebare.

Mă reped spre ușa de la baia fetelor unde a spus Ralph că este. Bat de câteva ori apoi strig ca să mă audă.

– Eleanor ești acolo?

– Da. Îmi aranjez puțin machiajul. Ce vrei?

Răspunsul ei îmi place.

– Deschide în momentul ăsta ușa și lasă-mă să intru.

Aștept, iar fără să-mi răspunde o deschide și se uită sceptică la mine. Intru fără să-mi pese că mă vede cineva și închid ușa în urma mea.

– De ce nu mi-ai spus că vine și ea? Era să intru în stop cardiac când am văzut-o în fața mea.

– Am vrut să-ți fac o surpriză, îmi explică ea.

– De aia ai insistat atât de mult să vin aici? Dacă ziceai de la început...

– Dacă-ți ziceam că și ea va fi prezentă, atunci cu siguranță nu mai veneai deloc. Te cunosc, Hero. N-ai fi suportat să o vezi știind că mai apoi va pleca. Și mai ales pentru că îți făceai filme în cap cum ea ar sta toată noaptea pe lângă partenerul ei, iar tu n-aveai cum să i te opui.

Chiar a pontat fiecare lucru pe care-l simțeam dacă știam de dinainte.

– Dar fi atent la detalii, mă atenționează. Nu a venit cu nimeni. Nu are partener alături de ea în seara asta.

– Sigur n-a reușit să vină cu ea. Toți au văzut știrile. Se știe că e împreună cu acel băiat de foarte mult timp. Iar după asta se va întoarce la el.

Și parcă văd că în curând se vor căsători și ei, unde eu nu aș merge pentru că m-aș opune cu siguranță. Aș face haos mare pe acolo, apoi m-aș simți prost pentru că i-am stricat nunta. Iar ca să nu o întristez, aș rămâne acasă și aș sărbători singur în cameră cu trei sau patru sticle de Jack Daniels.

– Și dacă nu e tocmai precum crezi? Vorbește-i. Întreab-o cum se simte și cel mai important întreab-o de Victor. Ai să rămâi surprins să afli noutăți.

Din câte mi se pare ea știe ceva ce numai ele două cunosc. Dacă intuiția mea e bună, din cuvintele ei reiese că cei doi s-au despărțit. Dacă asta e adevărat atunci m-am băgat într-un labirint fără ieșire.

– Nu-mi va spune adevărul, o anunț dintr-o dată.

Vede siguranță în ochii mei și lasă de o parte totul ca să fie atentă la următoarele mele fraze.

– De ce?

– M-a văzut stând la masă cu o roșcată pe care nici măcar nu știu cum o cheamă. Crede că e iubita mea.

– A spus ea asta?

– Acelea au fost exact cuvintele ei.

Inspiră adânc ca să se calmeze înainte de a-mi spune ceva.

– Și a cui e vina?

– A mea, șoptesc.

– Îți dai seama că dacă nu umblai ca un câine în călduri după tipe în seara asta atunci nimic din acestea nu se întâmpla?

– N-am știut că o să vină.

– Ai intrat singur în încurcătura asta, deci descurcă-te singur.