My Supernova

65

☆HERO

Princess toată ziua m-a evitat și nu-mi imaginez din ce cauză ar face așa ceva. Ultima oară când am stat de vorbă totul a mers bine între noi. Nu văd niciun motiv pentru care să fie distantă față de mine. Trebuie să aflu ce se întâmplă cu ea.

Accelerez pașii ca să ajung înaintea ei la cantină. Când v-a ajunge acolo cu siguranță nu se va mai putea ascunde. Va trebui să mă înfrunte.

Cum intră îi zăresc părul blond care flutură prin aer. În momentul acesta, aș da orice ca să o pot ține în brațe și să-mi îngrop fața în părul acela. Dar n-am să o fac din cauza fetei ăsteia care mă urmărește. O cred în stare să-i scrie lui Ralph rapoarte zilnice despre activitatea noastră. Fiecare atingere. Fiecare privire acordată unul altuia, ne poate costa relația. Eleanor e inofensivă. De Ralph mă tem că ar face orice ca să scape de Bell. E mereu cu ochii pe mine. Trebuie să fim discreți. Îmi va fi greu să mă întâlnesc cu ea în perioada aceasta. Dar am nevoie să discut cu ea, să mă asigur că Bell este bine și că totul este doar în capul meu.

– Hei, frate! mă bate pe spate Dan. Acum mai încă o fată în fan clubul tău, face referire la Eleanor.

– Nu-i amuzant, mă sfiesc la el.

– Încercam să mai disting atmosfera. Nu te-am mai văzut atât de încordat de mult timp.

– E foarte complicată situația, Dan. Sunt într-un mare impas.

– Dacă ai nevoie de părerea celui mai bun prieten sunt la dispoziția ta oricând.

– Acum că ai menționat acest lucru, voi avea nevoie de tine. Dar nu pentru suport moral. O să am nevoie să spargi o parolă de la un laptop. Știu parola pe care o folosește de obicei Ralph, dar am o presimțire că a schimbat-o de curând. Crezi că te descurci?

– Cum m-aș putea numi IT-ist, dacă n-aș reuși așa ceva. Va fi floare la ureche. Când și unde trebuie să vin?

– Îți voi spune mai încolo, după ce fac rost de computer. Să nu scuipi o vorbă despre asta. E necesar să rămână un secret. Viața mea depinde sarcina asta.

E complet adevărat. Dacă nu reușesc să îl contactez pe tata, atunci o voi pierde pe Bell, iar ea e viața mea, jumătatea mea, sufletul meu. Am știut asta încă de când am întâlnit-o de prima dată. Nu aș putea să o pierd, nu din nou.

– Locul acesta... începe Andy să vorbească, dar e întreruptă.

– E gol și îl voi ocupa eu, comentează Eleanor.

Se așază în fața mea, pe locul obișnuit al Bellei. Princess se îndreaptă spre masă. Observă repede unde s-a pus Eleanor. Nu știe ce să facă. Ezită din a veni aici sau în a-și căuta alt loc. Dintr-o dată toată indecizia îi dispare și-și continuă drumul spre noi. Rotițele din capul ei se funcționează și plănuiesc ceva. Orice ar fi, eu n-am să o opresc. Eleanor trebuie să știe unde-i este locul în clădirea. Singura care-i poate arăta acest lucru e doar Princess a mea, care fără ajutorul nimănui a reușit să o pună la punct pe Vivien, regina răutăților. Categoric o să se ocupe și de ea. Are darul de a-i surprinde pe oameni, în special pe dușmanii ei.

Bell se oprește în spatele Eleanorei. O bate cu degetul pe umăr ca să-i atragă atenția. Toți așteptăm ca ele să înceapă conversația.

– Stai bine?

– Destul de bine. Mulțumesc că te interesează.

– Era o întrebare retorică. Știi pe al cui loc stai tu acum? îi vorbește cu atât calm încât și pe mine mă sperie.

– Și aceasta e din ironie?

– De data asta nu.

- Nu am văzut niciun nume scris aici. Deci l-am ocupat eu. Și chiar, scoate din geantă o tăbliță pe care e scris numele ei, ah, uite! Acum văd un nume. Și de acum înainte o să fie locul meu. Îmi pare rău, se uită la tava din mâinile ei. Chiar îmi era sete, îi ia sucul natural de portocale și bea din el. Te credeam inutilă, dar se pare că ești și tu bună la ceva, servitoareo.

A întrecut măsura . M-am săturat de purtarea ei nefirească. Deschid gura ca să intervin, dar Bell mi-o ia înainte.

– OK. Păstrează locul acela pentru tine. La fel și băutura, se întoarce cu spatele spre ea.

Cu siguranță mai urmează să-i spună ceva.

– Dar ..., știam că nu o va lăsa așa. Asta-i fata mea! ... dacă o să-ți miști fundul de pe scaunul acela cât timp vei fi la facultatea asta sau dacă comentezi la cele ce urmează, unele lucruri o să se schimbe drastic. Nu ești singura care știe amenința, domnișoară Eleanor, îi rostește numele pe un ton autoritar.

Nu înțeleg prea bine la ce a făcut referire, dar după fața Eleanorei, cu siguranță a funcționat. Credeam că o să plece la altă masă, până când o văd făcând înconjurul mesei. În spatele meu se oprește.

– Supernova, mai mănânci? mi se adresează.

– Super... ce? se bagă Eleanor.

– Ți-a zis să taci! rostesc în cor mai multe persoane de la masă, inclusiv eu.

– Eu am terminat, sunt pregătit să mă ridic și să o las pe ea în locul meu.

– Nu e nevoie, mă oprește. Doar mută te rog tava de pe masă mai în față ca să o pun pe a mea.

O împing până aproape de mijlocul mesei și îmi îndrept privirea asupra ei.

– E bine așa? sunt puțin confuz, nu știu ce vrea cu asta.

– E perfect.

Se apleacă peste mine ca să așeze tava ei. Nu pot să nu-i adulmec părul în acele secunde. Îmi plac șuvițele ei catifelate. Ea nu știe încă aceste lucruri, dar sunt exact așa cum mi-am imaginat când am văzut-o pentru prima oară. Arunci când se antrena cu tatăl ei. Singura diferență este că acum părul ei e mai lung, dar culoarea e aceeași.

Ceea ce-mi place și mai mult este că planul ei de răzbunare asupra Eleanorei, mă implică și pe mine. Chiar dacă îmi spusesem de zeci de mii de ori că nu ar mai avea cu ce mă surprindă, o face în continuare.

Îmi mută brațele de pe picioare ca să-și facă loc și mi se așază în poală. La naiba cu reținerea sentimentelor. Am primit exact ceea ce-mi doream de când m-am trezit. Să o am în brațe. Clar n-am să dau cu piciorul în ocazia asta. Iar dacă Eleanorei nu-i convine să plece dracului înapoi de unde a venit. Nici mie nu-mi place că și-a băgat nasul în viața mea. O cuprind strâns de talie și o trag spre mine ca să stea mai comod.

– Și eu mă speriam că te ferești de mine, îi șușotesc la ureche.

– Oh! De fapt chiar asta făceam, dar nu puteam să las lucrurile după cum vrea ea, face semn din cap spre Eleanor. Vrei? îmi întinde furculița cu o bucată de pepene galben în ea.

Mă uit fugitiv înspre Eleonora, care se uită cu o privire acră spre noi. Asta îmi aduce un zâmbet pe buze. Andy se apleacă să-i șoptească ceva, iar ea înfige furculița puternic într-o felie de măr din salata de fructe.

– De ce mă ignorai? încerc să scot informații de la ea.

– Nu prea mai contează. Dacă ea vrea să mă terorizeze, atunci am să-i plătesc cu aceeași monedă. Pregătește-te să descoperi o noi părți ale mele, pe care foarte puține persoane le-au întâlnit. De acum înainte Bella nu mai există. E timpul ca adevărata Izabell să revină. Acea fată luptătoare care s-a ascuns timp de șase ani e pregătită de întoarcere. Și nu oricum. Apare cu forțe proaspete și oricât de greu ar fi, nu va lăsa pe nimeni să iasă învingător în afară de ea.

– Abia aștept să o cunosc. Dar acum mai bine te-ai grăbi, altfel o să devii Izabell înfometata.

– Bine punctat, răspunde cu gura plină ceea ce mă face să râd.

Îi dau părul după urechi ca să n-o deranjeze și să-i cadă pe față cât timp mănâncă. Cu ce nou o să mai vii data viitoare? Faza aceasta cu plecarea Bellei și apariția Izabellei m-a făcut extrem de mândru de ea. Mi-ar fi plăcut să o poată vedea și tatăl ei. Ezra, fiica ta e chiar extraordinară. Promit că am să am eu grijă de ea în locul tău.