Adopted love

Capitolul 57

Sato

      Îmi târăsc picioarele până la locul unde are loc petrecerea, nici eu și nici iubitul meu și prietenul nostru nu suntem încântați de participarea la afurisita asta de petrecere. Yukio își trece nervos de câteva ori mână prin păr, stresat din nu știu ce motiv. A fost ca o bombă cu ceas toată ziua și pun pariu că vina o are în întregime fratele său.

      Îl aduc mai aproape pe Minori și îi las un sărut pe obraz, acesta se înroșește instant și mă privește furios. Ador modul său timid de a fi, chiar dacă știu cât de pervers poate deveni dacă vrea.

      - Auziți, da chiar trebuie să participăm la petrecerea asta? Întreabă Yukio, deloc interesat de momentul nostru, deja obișnuit cu ele.

      - Sachio l-a convins pe Sato să accepte și ști cum devine Sachio când îi tragi clapa, îi răspunde Minori.

      - Nici eu nu sunt încântat, dar rezistă o seară.

      Yukio oftează și își trece din nou mână prin păr.

      - Prea bine, măcar așa pot să-l evit pe Daichi și parașuta lui de astăzi.

      Îmi pare rău pentru el oarecum. E îndrăgostit de fratele său și e mereu nevoit să privească cum e în fiecare zi cu altcineva. Chiar de aș vrea să îl ajut într-un fel, nu am cum să fac așa ceva.

      Ajungem la locul unde are loc petrecerea și intrăm, casa era plină deja de adolescenți dornici să petreacă și îmi observ câțiva prieteni și pe Sachio la masa plină de bautură. Ne apropiem de ei și pot observa că deja fiecare dintre ei e amețit puțin.

      - Am crezut că m-ai lăsat baltă din nou!

      Sachio se apropie de mine și vrea să mă îmbrățișeze, dar mă retrag și îl resping. Chiar urăsc când are ceva la bord, se comportă ca un bou.

      - Oh, ai adus și piticaniile cu tine.

      Minori mă strânge mai tare de mână, deranjat de comportamentul prietenului meu cretin. Îmi pun mână după umerii săi pentru a-l aduce mai aproape de mine și ai oferi protecția de care are nevoie și îl țintesc cu privirea pe Sachio, care deja începe să mă enerveze.

      - Ups, scuze, nu am vrut să îți rănesc iubițelul.

      Încerc să mă abțin pentru Minori, dar jur că mi-aș dori să îi trag un pumn în fața aia a lui de cal. Îi fac semn lui Yukio să ne ducem în altă parte și acesta aprobă printr-o mișcare simplă a capului și o ia spre spatele casei.

      Am stat acolo doar noi trei în jur de o oră până cei doi sau dus la baie. Îmi butonam telefonul când de nicăieri apare Sachio cu două pahare în mână. Îmi întinde unul zâmbind, dar nu îl accept, nedorind să beau alcool.

      - Stai liniștit, e doar suc.

      Îl privesc suspect, dar accept sucul și iau o gură din el, în timp ce el îmi urmărea de aproape fiecare mișcare.

      - Auzi, tu chiar îl iubești pe Minori ăsta?

      Copilu ăsta chiar mă enervează deja cu prostiile lui. De când sunt cu Minori a început să se comporte foarte ciudat și să spună doar prosti.