Adopted love

Capitolul 8

      Ajung acasă și îl găsesc pe Akihiko pe canapea cu chitara în brațe, caietele împrăștiate pe lângă el și Yuko dormind liniștită lângă el. Îl ascult o bună bucată de timp cum fredonează versurile unei melodii pe acordurile chitarei, timp în care îi studiasem fără să îmi dau seama trăsăturile, gesturile și am ajuns să mă holbez din nou la el.

      Mă apropii de el, abea acum observându-mă și pe mine, mă privește pentru câteva momente apoi își mută privirea de pe mine în podea. Oftez și mă pun lângă el, lucru ce a deranjat-o pe Yuko, care sa ridicat și a plecat în bucătărie.

      - Akihiko, ce se întâmplă? Mi se pare mie sau ai devenit distant cu mine?

      Tresare și strânge chitara mai tare, vreau să îi prind mâna, dar el se depărtează mai tare de mine, strângând și mai tare chitara aia afurisita în brate.

      - Akihiko, ce ți-am făcut? De ce te porți așa cu mine?

      Nu îmi răspunde, pune chitara deoparte și se ridică, vrând să plece, nervos îl prind de mână și îl trag înapoi, nimerind direct în bratele mele. Vrea să se ridice dar nu îi dau drumul și îl țin mai aproape de mine.

      Se zbate în brațele mele, lucru de mă enervează și mai tare și dintr-un impuls de moment îmi unesc buzele de ale sale, începând să le mișc ușor peste alea sale. El încetează să se zbată și la puțin timp după îmi răspunde la sărut, adâncesc sărutul când îmi introduc limba îl locașul său, el își duce mâinile în părul meu strângând ușor.

      Dintr-o mișcare ajunge cu spatele lipit de materialul canapelei, cu mine peste el, îmi strecor o mână sub tricoul său, pe care ajung să îl ridic puțin, dezvelind o parte din piele, în tot acest timp continuând să îi sărut buzele.

      Îmi mușcă buza ușor, mă despart din sărut și cobor la gâtul său pe care îl mușc, reușind să scot un geamăt de la el, ce mă înnebunea, îi ating abdomenul blând, dar când dau de cicatrice îl simt tresarind, acela a fost momentul când m-am trezit la realitate și mi-am dat seama de ce făcusem.

      Mă ridic de pe el și îmi prind capul cu o mână, înjurând în barbă.

      - Hajime?

      Vocea îi era răgușită și aproape șoptită, îl privesc, dar regret amarnic că am făcut-o, fața lui ce mă privea cu ochii mari și întrebător, cu buzele întredeschise și cu o parte din piele dezvelită și când Doamne am ajuns să îi descaf nasturele de la pantaloni?

      Simt cum pantalonii devin iritanți și că mă jenau, mă întorc cu spatele la el și o iau spre baie, rușinat și nervos, dar totuși plin de dorință, dorința de al avea, de a-l săruta și de a-l ține în brațe.

      După ce mă eliberez mă las să cad jos nervos și înjurând, nu îmi venea să cred că mă putea excita așa tare doar din câteva atingeri, nu îmi venea să cred că tanjeam după un băiat mai mic cu zece ani ca mine.

      - O meriți! Ești doar un gunoi.

      Vocea și vorbele ei îmi răsună în minte, de ce îmi amintesc de ea într-un asemenea moment? Nu îmi era suficient faptul că aproape am violat un copil? Acum trebuie să îmi amintesc și de ea.

      Dau cu pumnul în gresia rece și înjur pentru o ultimă dată, mă ridic de pe jos și mă spăl, după care ies din baie, vreau sa trec pe lângă camera lui fără a-l deranja, dar mă opresc când îl aud.

      Mă întorc și mă lipesc de perete, ascultând.

      - Ha-Hajime...

      Îmi duc mâna la gură încercând să țin în mine un suspin de uimire și fără îndoială simțeam cum tot corpul îmi ia foc.