Adopted love

Capitolul 71

      Sunt respins și Akihiko se depărtează de mine, se dă jos din pat pe partea cealaltă și trântind ușa, se face nevăzut în baie. Oftez și privirea îmi pică pe foi, văzând că de fapt erau partituri majoritatea, ridic o foaie și recunosc cântecul, era unul cântecele neterminate din vechiul său caiet, nu îmi venea să cred că a avut curajul să îl termine și mai presus de atât, să îl cânte în fața cuiva, înaintea mea cum a promis.

      Știu că sunt egoist că am asemenea gânduri, când nici măcar eu nu mi-am putut respecta promisiunea, dar chiar îmi doream să fiu primul care are prilejul de ai asculta cântecele. Las foile jos și ies din cameră, verificândui pe gemeni, apoi plecând, știind că nu aveam cum să îl recâștige pe Akihiko în acest moment în nici un fel.

      Îl sun pe Hisashi și îi spun să îmi aducă actele ce trebuie semnate pentru firma moștenită de la tata și să mă aștepte acasă, vrând să aflu un anumit lucru, dacă Akihiko a încercat să își refacă viața alături de altcineva după dezamăgirea produsă de mine. Am vrut să știu totul despre el, dar amănunte despre acest aspect le-am interzis să mi le dezvăluie, sperând orbește că Akihiko avea să mă aștepte. Totuși acum nu mai sunt atât de sigur că a avut puterea să o facă.

      Ajung acasă și îl găsesc pe Hihasi tolănit pe vechea canapea cu telefonul într-o mână și țigară electronică în cealaltă.

      - Ai fost rapid.

      Iau dosarele așezate frumos pe măsuță și încep să le răsfoiesc, totuși aveam să le studiez mai amănunțit înainte de a le semna. Le las înapoi pe masă și îi iau țigara, trăgând din ea, simțind gustul de căpșuni, ușor mentolate, apoi după ce am dat aburul afară, am simțit senzația plăcută ce mi-o lăsa nicotina.

      - Aș aprecia dacă nu ai mai face asta, mulțumesc! Spune în timp ce își ia înapoi tigara.

      - Vreau să știu dacă Akihiko se întâlnește cu cineva.

      Hisashi se îneacă și tușește în timp ce aburul iese în reprize împreună cu tusea. După ce își revine, mă privește uimit și cu buzele ușor depărtate.

      - Parcă nu voiai să ști așa ceva.

      - Acum vreau.

      Acesta oftează și pentru a mă chinui mai trage o dată din țigară.

      - A fost un moment în care, a ieșit cu cineva.

      Simțeam cum sângele din vene îmi fierbe, iar inima îmi bate mult prea rapid.

      - A ieșit la două sau trei întâlniri cu un tip, dar tot ce au făcut a fost să vorbească, băiatul a încercat de câteva ori să îl țină de mână, dar Akihiko îl ținea mai mereu departe, iar când acesta a încercat să-l sărute, Akihiko a lăsat-o baltă și cam asta a fost. De atunci nu a mai ieșit cu nimeni, s-a axat pe gemeni și muzică.

      Simțeam un val de căldură și liniște, credeam că refuzul său categoric implică și o altă persoană, dar era doar dezamăgirea, iar la gândul asta, simțeam cum mă destram în bucăți. E cu mult mai rău dacă doar din această cauză el se tine departe de mine și mă respinge.

      - Să înțeleg că te-a respins la cum arăți.

      - Chiar așa evident e?

      Acesta oftează și își fixează privirea în ochii mei.

      - Nu zic că ai procedat greșit făcând alegerile respective, dar nici nu pot să spun că au fost bune. Akihiko a fost din totdeauna sensibil, iar tu ar trebui să ști asta mai bine ca oricine.