Adopted love

Capitolul 10

      De mai bine de jumătate de oră priveam cum doarme în brațele mele, pe jumătate dezbrăcat, momentul de aseară când l-am pus să aleagă în a-mi spune despre trecutul său sau al atinge, îmi revin în minte cu fiecare secundă ce trecea.

      Nu pot să cred cât de bine m-am simțit să îl ating, să îl simt în palma mea și să îl aud gemand. Vreau mai mult, vreau să îl simt mai mult și să îl aud strigând numele meu de plăcere.

      Îi ating obrazul cu degetele, conturând forma buzelor, trecând peste cea de jos, dorind să o sărut și să o mușc.

      Îl observ strângând din ochi și îi simt mâna mică ce încerca să îmi prindă mâna pentru a o pune peste talia sa și ajungând la scurt timp la pieptul meu.

      Zâmbesc și îmi dau seama că era pe jumătate treaz. Îmi plimb mana pespatele său gol, pana ajung la tricoul ce îl purta, amintindu-mi că îmi purta tricoul.

      Îl aduc mai aproape de mine, lipindumi buzele de părul său lung și cu miros de ciocolată. Îi simt mâna micuță ce se strecoară pe talia mea, pe sub tricou, ajungând să fie lăsată liberă pe spatele meu. Era atât de cald, atât de bine, dar totuși atât de greșit.

      Eu trebuia să-l protejez și să am grijă de el, în loc de asta, am ajuns să îl sărut, să îl ating și să tânjesc după el.

      Orice ar fi, cea ce sa întâmplat aseară, nu trebuie să se mai repete, nu pot permite să îl distrug mai rău decât de deja.

      - Akihiko, trezește-te somnorosule.

      - Încă cinci minute.

      - Nu, trebuie să te trezești acum.

      - Nu.

      - Păi și o lași pe Yuko fără să îi dai de mâncare de dimineață?

      Cum aude numele cățelului, se desprinde din brațele mele și sare din pat, învârtindu-se în ceruri, căutând micuțul ghem de balenă.

      - Yuko probabil e jos sau în bucătărie.

      - Doamne, cum am putut uita de ea, oare a mâncat ceva aseară?

      - Mai avea așa că nu i-am mai pus, dar acum sigur nu mai are nimic.

      Mă ridic și eu leneș din pat și o iau pe urmelesale sper living. Cobor după el căscând din când în când și nemulțumit de puținul somn de care am avut parte, dar totuși odihnitor.

      - Yuko, unde ești?

      Yuko își face apariția din bucătărie cu coada în sus, dând din ea frenetic, se repezește la Akihiko și se agață de picioarele sale, el o ia în brate și intră înapoi cu ea, iar eu îi urmez în liniște.

      Îmi pun de o cafea, iar în timp ce aștept să se facă, pregătesc mici dejun pentru mine și Akihiko, iar acesta îi pune de mâncare lui Yuko.

      - Ciocolată sau miere?

      - Ciocolată, îmi răspunde cu zâmbetul până la urechi.

      Îi zâmbesc și eu la rândul meu, fericit să îl văd pe el fericit și iau cele două cuti cu cereale și laptele din frigider, încălzesc laptele și așez cele doua boluri pe masă, împreună cu cutiile de cereale, eu îmi pun de miere și el își pune de ciocolată, îmi plăcea să le simt crocante, nu moi, de aia mereu le pun după ce încălzesc laptele și aparent și lui îi plăceau așa.

      - Akihiko, tu nu trebuie să mergi la școală? Sau nu te-au înscris încă?

      Akihiko ia o gură mare de cereale cu lapte, parcă încercând să amâne răspunsul, dar când termină din gură, se vede nevoit să îmi răspundă.