Adopted love

Capitolul 12

      Oftez și mă las lanivelul puștiului. Îl prind de mână și îl ridic, trăgând de tricou în jos pentru ai acoperi abdomenul.

      - Cine era ăla?

      - Un coleg de clasă, nu trebuia să intervi.

      - Dacă nu o făceam și afla ftstitu mă băga în pământ.

      Îl observ roșind, îl privesc atent apoi îl prind din nou de mana și îl trag după mine.

      - Hajime, ce faci?

      - Te duc acasă, ce crezi că fac?

      - Nu! Nu vreau acasă, te rog!

      Mă opresc și îl privesc mirat, ceva sigur sa întâmplat între el și fratiso.

      - Yukio, te-ai certat cu el?

      - Nu e treaba ta.

      - Bă cam e, e prietenul meu. Ști ca poți să îmi zici orice.

      - Bine! Da, ne-am certat și am fugit și m-am dus la tipul ăsta și apoi nu știu cum am ajuns în ipostaza în care ne-ai găsit.

      Oftez și îmi duc mâna la frunte masând, nu îmi e deajuns un mucos de cinșpe' ani, acum m-am procopsit cu încă unu. Ce noroc mai am și eu.

      - Fie, te duc la mine în seara asta, dar mâine te duci direct acasă!

      Aprobă cu o înclinare ușoară a capului și o luăm la pas spre casă, acum să vedem ce îi zic lui Akihiko în legătură cu mucosu ăsta.

      Ajungem acasă destul de repede, luminile erau stinse și nu se auzea nici un sunet, mă uit la telefon și observ că e abea opt jumate. Închid ușa și o iau spre camera lui cât de repede pot, deschid ușa și caut întrerupătorul pe perete, când îl găsesc camera se inunda de lumină, privesc spre pat și îl observ sub pătură pufoasă.

      Oftez și mă apropii de el, o iau pe Yuko de lângă el, care și ea la rândul ei era adormită, ading din nou întrerupătorul și las încăperea în bezna produsa și de perdelele de noapte, închid ușa și cobor cu Yuko în brate.

      Îl găsesc pe Yukio pe canapea, privind prin caietele lui Akihiko, las micul pui în pătuțul ei și mă apropii de el, luându-i caietul din mana.

      - Hei! Citeam aia și chiar îmi plăcea!

      - Și nu îți aparține!

      - Eu haide, de când nu mă mai lași să îți citesc lucrările?

      - Nu îmi aparține și nu cred că proprietarul ar fi prea fericit să afle că îi cotrobăi prin lucruri. Acum marș și mănâncă ceva după joacă-te pe PS sau du-te la somn sau și mai bine, du-te acasă!

      - Cred că o să sar peste masa și o sa aleg jocurile. Apropo, a cui e caietul, chiar e interesant ce scrie acolo.

      Mă pun pe canapea în timp ce îl privesc cum schimba jocurile dintr-o mana în alta, încercând să aleagă unu pe gustul lui.

      - Nepotul meu.

      - Ai un nepot?

      Mă privește mirat, lăsând deoparte orice făcea. De ce toți sunt așa mirați când le zic că am un nepot?

      - Da, acum alege unu sa ne jucăm în doi, ca mi-a sărit somnu.

      - E abea nouă.