Îl privesc când pe Akihiko, când pe Mikiko. Suntem de două ore trezi și de o oră ne plimbăm prin magazine de nebuni din cauza ei. Katsumi privea și el plictisit alături de mine, fericit să îl vadă pe Akihiko, dar sătul de atâtea magazine prin care am tot intrat.
-Și cum se descurcă Akihiko cu muzica?
-Exersează în fiecare zi, lucrează și la un cântec din câte am observat.
-Nici pe tine nu te lasă să te uiți la lucrările sale?
Un surâs îmi scapă și îl privesc zâmbind pe Akihiko.
-Nu, mai că mi-a sărit la gât.
Katsumi râde cu zgomot și îi scapă și o lacrimă. Îl privesc plictisit, parcă sătul de reacția asta, chiar dacă e prima dată când o primesc.
Dintr-o dată, sunt luat în brațe, privesc claia dezordonată de păr a lui Akihiko dezorientat.
-Akihiko? Ai pățit ceva?
-Cineva a încercat să îmi facă o poză și îmi punea multe întrebări.
Îmi pun mâinile în jurul corpului său și privesc în jur, dar nu văd pe nimeni cu cameră sau să privească în direcția noastră, plecase deja.
-Akihiko, îmi pare rău, dar trebuie să ști că asta e ceva normal, și trebuie să te obișnuiești.
-Știu, mi-a explicat Mikiko, dar e atât de ciudat.
-O să fie bine.
De fapt nu va fi niciodată bine, să fi mereu urmărit nu e tocmai ce ar vrea un adult, ce să mai spun de un copil. Oftez și îl îndepărtez puțin de mine, îi dau părul din ochi și îl prind din nou cu agrafele ce i le-am dat eu, îi las un sărut pe frunte și mă depărtez de el.
-Vrei să mergem acasă? Vorbesc eu cu Mikiko.
-Aș vrea să stau mai mult cu ei doi, dar știu că și ei trebuie să repete pentru concert, eu doar îi încurc acum.
-Ce ar fi să îi trimitem pe ei la repetiții și noi să ne mai plimbăm sau putem merge acasă și să ne uităm la un film.
-Sună bine, vorbești tu cu ei?
Face ochii mari și știu că vrea doar să lase pe mine parte grea. Oftez și mă duc spre Mikiko, pregătit de orice ar putea urma.
-Surioară?
-Oh, bună Hajime, te pot ajuta cu ceva?
-Nu vă încurcăm? Sigur aveți repetiții.
-Ne-am anulat repetițiile pentru a putea sta cu voi.
-Totuși, e important turneul ăsta pentru voi.
Mikiko oftează și mă privește însfârșit.
-Akihiko se simte sufocat?
-Nu de voi, cineva a încercat să îi facă poze și îi punea mute întrebări.
-Bine, atunci o să îmi sun agentul să îi strângă și pe restu.
-Mikiko, nu te întrista, te rog.
-Stai liniștit, mă gândesc doar la ce ar putea păți Akihiko și mi-e frică să nu se închidă din nou în el.
-Am mai discutat o dată despre asta.
-Știu, să ai grijă de el, te rog!
După ce plecăm, fiecare în treaba lui și rămân singur cu Akihiko, un fior mă trece peșirea spinării, un sentiment de neliniște ce nu îmi dă pace.
-Bun, deci acum unde ai vrea să mergem?
-Nu am o destinație anume, vreau doar să mă plimb cu tine.
-Bine.
Îl iau de mână și începem să ne plimbăm pe străzi fără direcție anume.
-Hajime, putem merge acolo? Vreau să îți zic ceva.
Privesc spre cafeneaua slab populată, aprob și ne îndreptăm spre ea. O fată ne întâmpină cu zâmbetul pe buze și ne conduce spre o masă mai depărtată. Ne așezăm și comandăm câte un suc.
-Ce voiai să îmi spui?
-Hajime, eu...am fost transferat la ultimul orfelinat de unde m-a luat Mikiko din cauza unui băiat. Nu am avut nici o problemă cu personajul sau oricine altcineva din orfelinat, înafară de el și gașca lui.
-Ce vrei să spui?
-Când am ajuns pentru prima dată acolo, nu vorbea nimeni cu mine, toți mă ignorau din cauza înfățișării mele și a comportamentului meu. Totuși, după o săptămână gașca lui a început să mă observe și să se ia de mine. Eram deja obișnuit cu bătăile de joc așa că încercam să nu le dau importanță, dar aparent asta i-a enervat și mai tare, dar după puțin timp, totul a încetat, iar el a început să vorbească cu mine, a avut grijă de mine și i-a pus pe tipii ăia să își ceară iertare și să nu mă mai deranjeze.
Face o pauză până așează fata respectivă băuturile, apoi cu un oftat continuă.
-După un timp am ajuns să am sentimente pentru el și credeam că și el simte același lucru pentru mine, dar tot ce spunea el erau doar minciuni, eu credeam că suntem împreună, dar defapt el doar își bătea joc. Mă folosea și se prefăcea că are grijă de mine, îmi zicea că mă iubește, dar pe la spate se râdea de mine cu prietenii săi. Toate astea până s-a plictisit de mine și a început să se poarte urât, să mă amenințe și să mă lovească.
Nu aveam cuvinte, pur și simplu e prea mult. Mă doare când mă gândesc la ce a trăit și că sunt cu mâinile legate și nu pot să îl ajut în nici un fel. Va trăi toată viața cu amintirile astea și va avea nevoie de consiliere și sprijin mult timp.
-Pe băiatul ăsta îl cheamă, Hisashi?
Akihiko tresare și se joacă cu paiul în sucul său.
-Da, așa îl cheamă și încă mă poate amenința. Hajime, m-a sunat acum ceva timp și m-a amenințat că îți distruge viața dacă nu fac ce îmi spune el.
-Stai puțin, ce?
Cred că am înțeles eu greșit, încă îl poate controla? Cât timp e cu mine? Nu sunt destul de bun, nu sunt în stare să am grijă de el cât timp e în casa mea.
-M-a chemat la el, întâmplarea face ca în ziua aia să ne și certăm, a abuzat din nou de mine, de aia aveam rănile alea. Nu puteam să îl las să te distrugă din cauza mea.
-Și cum anume ave de gând să mă distrugă?
-Are o poză cu noi doi, nu știu cum a făcut rost de ea, dar în ea nea sărutam, poți fi acuzat de corupere și să îți distrug cariera și viața.
-Akihiko, nu plânge!
Îl iau în brațe, fără să îmi mai pese de lumea din jurul meu care ne privește. Îi șterg lacrimile și îmi lipesc buzele de părul său.
-Eu trebuie să am grijă de tine, Akihiko, nu invers. Te rog să nu mai asculți de el, o să rezolv eu toate problemele. Stai liniștit.
Și încă o dată, am lipsit cam mult...
Ei bine, eu și o prietenă am deschis un sv pe discord, mai mult a fost pentru a discuta despre cartea ce o avem în colaborare, dar apoi ne-am gândit că ar fi fain dacă am face o comunitate cu voi toți, cei care doriți asta.
Invitația o găsiți pe profilurile mele sau pe profilul lui alexandradanieladoro
CITEȘTI
Adopted love
عاطفيةAkihiko a umblat de când avea doar cinci ani de la un orfelinat la altul. Traumatizat din cauza pierderii părinților de la o vârstă fragedă și abuzat, acesta se închide în el, refuzând să vorbească sau să se atașeze de o persoană, aceasta find și pr...
