Adopted love

Capitolul 4

      Ieri simțeam că mă urc pe pereți nu alta. Îmi zice mie că sunt un străin, după ce se agață de mine mă face un străin, copilul ăsta mă scoate din minți.

      Măcar a rezultat un lucru bun din toată nebunia și ciudățenia lui, de nervii ce mi ia făcut am reușit să ajung cu cartea aproape de sfârșit, poate reușesc să o termin chiar înainte de termen.

      Am stat toată ziua închis în birou, am coborât doar cât să îi fac lui de mâncare sau să îmi iau eu o sticlă de apă. Pe el l-am văzut doar la masă și a venit o singură dată la ușă, a bătut, dar când i-am spus să intre parcă s-a răzgândit.

      Las clapeta jos și ies din birou, deja se făcuse târziu, era doi dimineața, intru în cameră și mă dezbrac, luând pe mine un tricou și mă pun în pat, dar îmi dau seama că nu eram singur. Privesc spre Akihiko care se trezise și el și se freca la ochi somnoros.

      - Akihiko?

      - Scuze, îmi era frică să dorm singur, am vrut să te întreb dar am crezut că nu vrei să fi deranjat.

      Zâmbesc, conștient că oricum nu mă vede, îl prind și îl aduc mai aproape de mine, mă mir în momentul în care îmi dau seama că de data asta nu făcuse o criză, ba din contră, își duse o mana pe mijlocul meu și își baga nasul în pieptul meu.

      - Noapte bună, spun și îi las un sărut pe păr.

      - Noapte bună.

      Adormim amândoi îmbrățișați, neclintiți până în dimineața următoare care venise repede, dar asta doar din cauza telefonului meu care suna în continu.

      - Futui.

      Iau telefonul și răspund încă cu piticul ăsta în brațele mele. Îl simt cum se forește, dar se liniștește repede.

      - Durata și scopul.

      - Câteva secunde, avem nevoie de ajutorul tău.

      Departe telefonul și privesc ecranul telefonul pentru a fi sigur că vorbesc cu cine cred eu că vorbesc. Îl pun la loc și îi zic să continue.

      - Poți veni până la editură?

      - Ești tu editorul șef, dar chiar nu pot, dacă te pot ajuta prin telefon...

      - Nu chiar, e o problemă cu coperta volumului.

      Oftez și încerc să număr în gând pana la zece, îl privesc pe Akihiko și oftez din nou.

      - Fie, încerc să ajung.

      - Dacă ajungi într-o ora ar fi perfect.

      - Bine. Ne vedem.

      Mă salută și închide. Îl sărut pe Akihiko pe păr și încerc să îl trezesc.

      - Akihiko, te rog să te trezești.

      - Mhm.

      Se întoarce pe partea cealaltă și își pune pătura în cap. Rad și prind pătura, dând-o jos de pe el.

      - Vreau să dorm.

      - Te rog, trebuie să ajung la editură, după ce terminăm te poți întoarce la somn.

      - Nu poți să mă lași acasă?

      - Nu pot, se prea poate să mă tină mai mult de trei ore acolo.