Capitolul 3

484 34 9
                                    

      Mă ridic din pat și întru direct în baie, făcându-mi rutina de dimineață și un duș rapid, mă îmbrac lejer cu o pereche de pantaloni și un tricou simplu verde și ies din cameră, mă pun în fața uși sale și bat de două ori, așteptând să primesc un răspund din partea sa, care nu mai venea așa că deschid ușa și rămân privindu-l cum se chinuie să își ia pe el un tricou ce părea cam prea mic pentru capul lui.

      - Vrei să te ajut?

      Tresare și se întoarce spre mine, aruncă tricoul și sare în pat sub pătură, acoperindu-se.

      - Ieși!

      Încep să râd și ridic tricoul de jos. Mă uit puțin la el și cum credeam, îi era mic.

      - Ăsta ție prea mic. Astăzi mergem la tuns și după la cumpărături.

      - Nu vreau să îți cheltui banii pe mine.

      - Ești singurul meu nepot, cred ca am dreptul să îmi cheltui banii pe tine.

      - Nepot vitreg.

      - Tot nepot, acom haide să îți găsim un tricou care să încapă pe capul ăla mare al tău, spun eu râzând.

      Mă apropii de pat și îi dau pătură de pe cap, dar nu mă lasă să o dau mai jos de gât, râd din nou și îl las în pace, iau ghiozdanul și reușesc să găsesc un tricou printre puținele haine ce și le-a luat aparent la el.

      - Du-te fă un duș, până atunci îți fac ceva de mâncare, ai vre-o preferință?

      - Ai cereale?

      - Ciocolată sau miere?

      - Se poate amestecate? întreabă în șoaptă.

      Zâmbesc și aprob, îl las să facă ce i-am spus și cobor în bucătărie, îmi scot ce îmi trebuia pentru o salată și pentru cerealele sale cu lapte, îmi fac repede salata și când termin și cu incalzitul laptelui, el apare în prag și se așează pe scaun, îi așez farfuria cu cereale cu lapte în față și mă pun și eu pe scaun, mâncând din salata mea.

      După ce mâncăm ne pregătim de ieșit. Îmi iau un hanorac în caz de orice și aștept să se încalțe și el, ieșim și urcăm în mașină, conduc pană la frizerie, coborâm, dar când să intrăm el se oprește în fața uși privind în gol prin geam.

      - Akihiko, ce ai pățit?

      Se aruncă la pieptul meu și îl simt cum tremură, îl strâng în brațe și îl privesc nedumerit, ce se întâmplă cu el?

      - Hei, Hajime, ce se întâmplă? Încă nu a trecut o lună de când te-ai tuns.

      Îmi ridic capul și o privesc pe Ayame, cea care mă tunde pe mine și care ar trebui să îl tundă și pe fricosul meu nepot.

      - Am venit cu el, dar se pare că nu e pregătit încă pentru o tunsoare.

      Îmi trec mâna prin părul său fără să îmi dau seama și cu cealaltă îl aduc mai aproape de mine, Ayame îl privește uimită și după își mută privirea spre mine încruntată. Asta ce mai are?

      - Și el e...iubul tău?

      Îmi pică efectiv fața când o aud, ce dracu îi apucă pe toți săptămâna asta?

      - Auzi, am zis eu că nu vreau să îmi întemeiez o familie, dar nu m-am făcut pedofil, ce naiba Ayame?

      - Păi și atunci? Nu te-am mai văzut de mult timp să areți atâta afecțiune pentru cineva.

Adopted loveUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum