Adopted love

Capitolul 9

Mă trezesc din cauza lui Akihiko care se tot agita lângă mine, dar când mă uit spre el, îmi dau seama că încă dormea și avea un coșmar.

- Akihiko, trezește-te!

Îl prind în brațe și îl țin la piept, bratele sale mă înconjoară și își înfige unghiile în materialul hainei mele.

- Nu! H-Hisashi! Oprește-te!

Se zbate mai tare în brațele mele și aproape îi urla numele acelui băiat. Mă speria și auzindul pronuntand numele altui băiat mă scotea din minți.

Îi prind fața și îmi lipesc buzele de ale sale, nu credeam că asta va funcționa, dar spre surprinderea mea, el chiar începea să se calmeze și îmi răspundea la sărut. Îmi mișc lent buzele, iar el încerca să țină pasul cu mine, era nepriceput, dar adoram senzația buzelor sale fine și moi.

Mă rotesc în așa fel încât el ajunge deasupra mea, a ea acum observând că el se și trezise, îmi prinde câteva fire de par cu mâna dreaptă iar pe cealaltă o ținea lângă capul meu. Să fiu al naibii dacă simțeam vreo ură de regret sau de vinovăție, să mă ia dracu pentru orice urmează să fac, dar copilul ăsta mă înnebunește. Îmi las o mana pe talia lui, iar alta o duc spre fesa lui pe care o și strâng, el gemand în sărut.

- Ha-Hajime...

Îmi geme el numele în timp ce își mută buzele pe gâtul meu. Îl las să își facă de cap cum voia și să îmi lase semne pe corp, lucru ce nu i-am permis nimănui.

Totuși, gândul îmi zbura la doar acel Hisashi, cine era el și ce treaba avea cu Akihiko? Știam că nu va răspunde, știam și că o să-l întristez sau poate chiar enervez, dar întrebarea ieșise pe gura mea înainte să realizez.

- Cine e Hisashi?

Tresare și se oprește, dar imediat îi simt dinții în umărul meu, urlu de durere și îl prind de umeri, îmi dă drumul și rămâne cu capul în gatul meu.

- Akihiko.

- Nu e treaba ta.

Nu e treaba mea? Nu e treaba mea? Ăsta vrea să ajung la spitalul de nebuni? Cum mă să nu fie treaba mea? Mă ține de mână, îmi plânge în brate, doarme cu mine, mă sărută și mă înnebunește cu fiecare atingere de îmi provoacă o erecției enormă în pantaloni și nu e treaba mea?

Într-o secundă ajung deasupra lui, ținându-i mâinile deasupra capului cu ajutorul unei mâini, imobilizandui și picioarele și cu cealaltă mână liberă ținându-i bărbia pentru a mă privi direct în ochi.

- Bă uite că e treaba mea și vreau să știu cine e acest Hisashi.

- Nu e treaba ta!

Mă încrunt și îmi lipesc violent buzele de ale sale și îmi cobor mâna pe erecția sa, zâmbesc când îl aud gemand.

- Bine, fie îmi zici de Hisashi, fie fac ca treaba asta, îi strâng puțin erecția apoi continui, să fie treaba mea.

Mă privește rugător, dar puteam observa și nervozitate și teamă, foarte puțină teamă, dar nu le băgam în seamă, m-am saturat de jocul lui enervant de-a încrederea și prostiile sale.

Încep să îi frec erecția prin materialul subțire al boxerilor ce îi purta, obrajii săi devenind mai roșii decât erau inițial și gemand.

- Ce alegi?

- Hajime...

- Da, Akihiko?

- Nu e treaba ta!

- Tu ai ales!

Îl sărut în timp ce îmi strecor mâna în boxeri săi, atingandul direct, iar el gemand în gura mea. Nu mă las și continui să i-o frec, până începe să tremure tot mai tare și se agață de mine.

Pulsa de dorință în palma mea și simțeam că momentul în care se va elibera va veni curând, gândul la asta mă umplea de căldură și de dorința de ai rupe tricoul de pe el, de a scăpa de boxeri și de al penetra, de a-l face al meu.

Nu durează mult că se eliberează și să fiu al dracului de nu a început să mă doară deja pe mine erecția la cât ma excitat copilul ăsta. Îmi scot mâna ce era pătată cu substanța albicioasă și mi-o duc la gură, lingând degetul arătător, privindu-l în tot acest timp. Mă privea uimit, stânjenit și vlăguit de puteri. Îl sărut pentru o ultimă dată și iau un șervețel de pe noptieră ștergând restul substanței, apoi întinzându-mă lângă și tragandul în bratele mele.

- Nu uita, aveai și o altă alternativă, tu ai ales-o pe asta.

Pentru un moment lung nu primesc nici un răspuns de la el așa că îl trag în brațele mele și închid ochii, pregătit să adorm.

- Știu...

E tot ce mai aud înainte să adorm cu el în brate, nu regret ce am făcut, ba chiar mia plăcut al dracu' de mult. Chiar dacă voiam să știu cine naiba e Hisashi ăla, dar o să aflu eu o dată și o dată cine e, împreună cu tot trecutul său.

Habar nu am ce a fost în capul meu când am scris capitolul ăsta, nu voiam să ajung așa repede la scene de genul, dar cred că m-am pus prea mult în rolu lui Akihiko și am ajuns la asta...
Ei bine, sper că va plăcut! :3