Adopted love

Capitolul 58

Akihiko

      - Am ales să nu îi spun nimic lui Minori, nimănui. Tu ești singura persoană care știe adevărul.

      Știam eu că ceva nu e în regulă aici. Aveam dreptate în legătură cu Sato, nu e o persoană rea, cei care îl arată cu degetul l-au transformat în una. El doar și-a pus acea mască și i-a lăsat să spună ce voiau.

      - Trebuia să te duci după ei și să le explici totul.

      - Nu cred că ar fi crezut. În plus, cu sau fără drog, l-am înșelat și asta nu mi-o pot ierta.

      A ales să îi dea drumul, chiar dacă asta a însemnat să își ruineze propria fericire. Încă îl iubește și suferă pentru cele petrecute. Yukio trebuie să afle adevărul și la fel și Minori, nu cred că ar nu ar fi iertat dacă s-ar afla adevărul.

     - Sato, el merită să știe adevărul și să îl lași să aleagă ce vrea.

      Cade la gânduri, probabil nu se gândise până acum la asta, dar e momentul să o facă, nu mai poate ascunde ceva ce nu a făcut și de care nu vinovat. Când își ridică din nou privirea, pare convins de ceva, dar nu apucă să îmi spună concluzia la care a ajuns pentru că ușa se deschide din nou, pe ea făcându-și apariția un bărbat ce avea în mână o tavă.

      Se apropie de noi și o lasă pe jos, putând observa că pe ea se afla câteva felii de pâine, salam mai vechi și două pahare cu apă, apoi se apropie de mine și mă dezleagă. Totuși nu pot face nici o mișcare prin care să îl imobilizeze, prima cauză ar fi rănile care mă împiedică să mă mișc în voie și a doua, dar cea mai importantă e pistolul care e îndreptat spre capul lui Sato.

      - Dezleagă-i mâinile și mâncați!

      Vocea groasă mă face să tresar și să fac ce îmi spune mecanic. Îi dezleg mâinile cu greu din cauza răni din palmă, dar până la urmă reușesc și înainte de a face și acesta o mișcare bruscă, îl prind de mână și îi atrag atenția.

      - Orice ți-ar trece prin cap, uită! Îi cunosc pe oamenii ăștia și ei nu se joacă, pistolul ăla e încărcat și la cum îl ține și ce privire fermă are, te asigur că nu îi e frică să îl folosească.

      Tipul surâde la spusele mele și se așază pe scaun cu pistolul îndreptat spre noi. Cât timp am mâncat, nu ne-a scăpat o clipă din ochi, oricine ar fi șeful, îmi poartă o mare pică. Nu e Hisashi, el nu ar folosi asemenea trucuri, el ar fi direct și ar face totul cu mâna sa.

      Cea ce mă duce cu gândul la nenorocitul acela, al doilea meu coșmar din orfelinat, după Hisashi. Singura persoană pe care o cred in stare să facă orice pentru a se răzbuna, chiar și să ajungă în pușcărie sau mai rău. Încă îmi amintesc și acum fiecare cuvânt rostit de el pentru a mă amenință, dar o singură amenințare m-a bântuit mereu și mă face să mă cutremur.

      "-Vei scăpa din orfelinat, o să cunoști persoane care te vor iubi cu adevărat, apoi le voi distruge pe fiecare în parte și tu nu vei putea mișca un deget. Mă voi asigura că așa se va întâmpla!"

      Credeam că am scăpat definitiv de el, dar sunt sigur că în spatele acestei nebunii e Saniiro, nu poate fi altcineva. Trebuie să scăpăm de aici, repede. Cu cât stăm mai mult aici, cu atât șansele noastre la libertate scad, iar persoanele dragi mie o să sufere.

      Sunt smuls cu forța din gândurile mele și adus cu picioarele pe pământ, la propriu. Sunt ridicat în picioare și mâinile îmi sunt aduse în față și apoi legate. Sato vrea să se ridice, dar tipul care era aproape de amândoi îi dă un picior în burtă, iar el rămâne pe jos cu o durere de stomac.