Adopted love

Capitolul 47.5

Akihiko

      Privesc în jur, neînțelegând ce se petrece, o groază de persoane ce nu le cunosc, dar care par să mă cunoască pe mine decorează camera, o fată cu ochii albaștri și parul blond-castaniu ce clar e cât mine la înălțime pare să fie cea care organizează totul. Toți din jur știau ce să facă, doar eu stăteam cu o pungă de baloane în mână și priveam absent.

      - Akihiko, încă nu a găsit Hajime pompa pentru baloane? Mă întreabă blonda ce îmi provoacă fiori pe știrea spinării doar dintr-o privire.

      Mă simt intimidat de persoana ei și chiar și așa nu îmi e frică să stau în preajma ei sau să îi vorbesc. Problema era că eu nu știam ce fac sau ce ar trebui să fac.

      - Le-am găsit, nu mai face pe nebună!

      Hajime apare de undeva din spatele meu și cei doi parcă poartă un război doar din priviri, război ce e câștigat de ea. Hajime se încruntă și se întoarce spre mine, oferindu-mi un zâmbet călduros.

      - Auziți, dacă stați ca spectatorii acolo, baloanele alea nu se umflă singure și clar nu pupați voi nimic curând.

      Hajime tresare și mă prinde de mână, începând să mă tragă după el în altă încăpere, doar acum realizând că eu nu recunosc nici măcar casa asta.

      - Mai bine am face ce spune, face urât când e nervoasă.

      Hajime se așează pe canapea și îmi face semn lângă el, iar eu mă așez fără tragere de inimă. Îmi ia pungă din mână și scoate un balon pe care începe să îl umfle cu pompa.

      - Hajime, ce se întâmplă? Unde suntem?

      - Cum ce se întâmplă? Le ajutăm pe Sakitsu-Miyo, Cristina și alexandradanieladoro să pregătească petrecerea surpriză, ai uitat? Probabil cum ai primit în cap ușa aia, ar trebui să te vadă un doctor.

     Petrecere surpriză, am fost lovit de o ușă, trei fete pe care nu le cunosc, ce mai rimează? Oftez și dau negativ din cap, nu vreau să mă vadă nici un doctor, o să îmi revin.

      - Sunt bine, mă duc să văd dacă pot să ajut, ai adus doar o pompă deci n-am cum să te ajut pe tine.

      Mă ridic și mă îndrept spre camera din care am venit, dar cum eram cu capul în nori dau peste o persoană, făcând doi pași în spate, dar din fericire nu pic pe jos.

      - Akihiko, de câte ori să îți zic să nu mai fi cu capul în nori?

      - Scuze, spun eu spre fata blondă.

      - Oricum, vreau să te duci cu Yukio și să aduceți tortul.

      - Dar nu știu de unde să-dar nu apuc să termin că sunt întrerupt de ea.

      - Știe Yukio, e la doar două case distanță.

      Și cu asta îmi face semn spre o ușă și îmi dă un plic în care se aflau bani. Îi iau și o iau spre ușă, care dă spre o terasă frumoasă, nu stau să analizez peisajul, simțind că mă doare capul de la atât de multe informații noi și o iau spre scări și apoi spre poartă unde Yukio mă aștepta în timp ce buton telefonul. Când mă vede își bagă telefonul în buzunar și zâmbește.