Adopted love

Capitolul 61

Hajime

     Îl privesc pe Sato, cu hainele murdare și pătate în unele locuri de sânge, avea vânătăi și locuri unde pielea îi era deja vânătă, iar el mă privea mai panicat și mult mai mirat ca mine. De cum a ajuns la ușa noastră, acum jumătate de oră, tot ce a spus a fost că sunt viu, apoi a căzut pe jos din cauza șocului,  abia acum câteva minute s-a trezit și tot nu a scos alt cuvânt, iar eu simt că urmează să îl iau de gât și să-l scutur.

      - Sato, încearcă Yukio să se apropie de el, dar băiatul sare speriat și se îndepărtează.

      Recunsoc privirea acea, aș recunoaște-o dintr-o mie, e același privire pe care o avea Akihiko prima dată când am vrut să îl ating. Doamne să nu fi abuzat și de el cum au abuzat de Akihiko, dar la cum arată, am impresia că doar l-au amenințat și a fost bătut, dar nu cred că micuțul meu a scăpat doar cu asta. Cu Sato nu au nimic de împărțit, probabil au băgat spaima în el pentru a nu spune nimic despre ei poliției, probabil de asta i-au și dat drumul, dar cu Akihiko au o istorie veche, pe el nu o să-l lase și o să-l chinuie.

      Totuși nu știu cum ar putea să-l rănească mai mult, l-au făcut să creadă ca sunt mort, iar el a renunțat să mai lupte, să mai spere sau să își mai dorească să se întoarcă. Îmi doresc ca totul să se întoarcă în momentul de dinainte să afle el de fosta mea logodnică, înainte ca ruptura între noi să se fi întâmplat.

      Mă ridic și ignor cu totul durerea de picior și cea de cap și mă apropii încet de el, oprindu-mă la o distanță ce părea să fie convenabilă pentru el. Mă privește cu frică, dar și cu o curiozitate neîntâlnită de mine.

      -Sato, noi nu îți vom face nici un rău. Te rog, vrem doar să îl găsim pe Akihiko.

      Tresare la auzul numelui și se uită în jur pierdut, apoi își mușcă buza și își lasă capul în pământ. Un sentiment straniu mă încerca, panica și frica erau prezente, dar acum intensitatea lor era sporită, ceva nu era în regulă, iar el știa exact ce anume.

      -Înainte să mă expedieze pe mine, vorbeau de un zbor. Că se vor întoarce la locul unde a început totul, apoi își vor pierde urmele după ce termină acolo.

      Mă blochez, plămâni refuză să mai funcționeze, iar privirea mi se încețoșează, am primit coletul acum două zile, dacă e să fac calculele, l-au dus prima dată într-un alt loc pe Sato până să îl aducă la noi, asta ca să câștige timp și să ne deruteze pe noi. Înseamnă că ei au plecat de mult, e posibil ca deja să le fi pierdut urma de tot.

      -Daca e vorba de un zbor, nu ar fi atât de idioți să meargă la aeroport, actele lui Akihiko sunt la noi și e dat și dispărut, cea ce înseamnă că au folosit un avion privat. Totuși chiar și pentru un avion privat trebuie să raporteze decolarea lui.

      Daichi mă ajută să mă așez în timp ce mă informa cum stau lucrurile, dar eu tot nu eram convins. Trebuie să dau de Hisashi și să sper că mai are el ceva informații ce nu ni le-a comunicat data trecută, acum aș face orice ca să îl iau pe Akihiko înapoi, chiar și să colaborez cu nenorocitul ăla.

      Îmi scot telefonul și îi trimit ultimele noutăți, întrebându-l dacă știe la ce anume s-au referit când au spus că se întorc unde a început totul. Ce mă poate enerva că nu știu totul, că nu le știu toată istoria lor, trebuind să mă bazez pe alții. Acesta nu se grăbește să răspundă, dar cel puțin știu că a văzut mesajul, apoi ecranul mi se aprinde, semn că am primit un mesaj.