Adopted love

Capitolul 21

HAJIME

      Îl privesc pe Daichi de ceva timp cum se plimbă prin fața mea, de jumătate de oră i-am lăsat singuri pe băieți în cameră și tot de atunci nu are pic de stare și eu am reușit să îmi revin puțin din șoc.

      - OK, ce ar fi dacă te-ai așeza?

      - Nu am stare.

      - De ce nu îi zici că îl iubești și cu asta basta?

      - Nu pot, dacă îl place și persoana pe care el o iubește? Dacă îi zic poate îl dau sentimentele peste cap, o să ne certăm, nu va mai veni pe la mine, nu îl mai văd și eu o să înnebunesc cu totul!

      - Cam exagerezi.

      Îmi trage o privire ce ar putea ucide și se trântește pe canapea lângă mine.

      - Nu îi voi zice, o să încerc să mă împac cu el și să îl aduc acasă.

      - Ești prost.

      - Da tu ce ești mă?

      - Bă, în ziua de azi nici prost nu poți fi, ai prea multă concurență.

      - Tu chiar vrei să te omor.

      - Stai puțin, mă sună cineva.

      Îmi scot telefonul și îmi măresc ochii când văd numărul lui Mikiko.

      - Oare ce vrea acum.

      Răspund și duc telefonul la ureche, dar îl îndepărtez repede din cauza voci sale mult prea stridente.

      - Surioară, mai încet te rog!

      - Scuze, sunt prea fericită.

      - Și care e cauza fericirii tale?

      - Două bilete pentru concertul din weekendul ăsta și două de avion.

      - Surioară, ce plănuiești?

      - Nimic Hajime, doar că îmi e dor de Akihiko, amândurora ne e dor.

      - Ști că săptămâna viitoare Akihiko ar trebui să înceapă școala.

      - Tocmai de aia, nu sunt acolo și mă simt vinovată.

      - Nu ai de ce să te simți așa.

      - Totuși sunt mama lui și nu sunt la prima zi de școală.

      - Ști că nu e chiar prima lui zi de școală.

      - Hajime, nu mai face mișto de mine ști la ce mă refer!

      - OK, scuze. Acum serios, te aștepți să îl aduc, unde anume ziceai că e concertul?

      - Seul.

      - Deci te aștepți să zbor din Tokyo până în Seul pentru un concert și după să zbor înapoi cu el, iar luni să fiemirt de somn și oboseală la școală?

      - Știu că îți cer mult și ție și lui.

      - De fapt, cred că el ar adora ideea, eu nu.

      - Te rog Hajime!

      Îmi închid ochii și oftez, îi deschid și privesc spre scări. Sunt sigur că și lui îi e dor de ei și așa Yukio ar fi obligat să se întoarcă la Daichi și ei doi să se împace.