Adopted love

Capitolul 64

      Era trecut de miezul nopții, iar Hajime dormise doar pe reprize, la fel mai mic sunet trezindu-se. Așteptă cu nerăbdare clipa în care micuțul său să deschidă ochii, să urle la el, să îl certe la cât de prostește se comportă și apoi să îl prindă în brațe și să îl sărute. Totuși Akihiko nu a dat nici un semn că se va trezi curând de când a primit transfuzia de sânge.

      - Te rog deschide ochii. Nu mă părăsi!

      Lacrimile ce îi curg pe obraji îi dau o senzație de arsură, iar durerea ce o simte în suflet când îl privește pe băiatul ce îl iubește cu toată ființă sa îl rupea în două. Să îl vadă din nou într-un pat de spital, adormit și legat la și mai multe dispozitive față de prima dată, aproape că îl făcuse să plângă zgomotos de câteva ori, dar s-a abținut pentru a nu fi dat afară din salon.

      Îi ia mână micuță și cu mult mai slabă decât își amintea și o duce la buzele sale, sărutând-o și șoptind rugăminți de a deschide ochii, iar în gând îl blestema pe cel care ia adus puișorul în așa stare.

      I s-a oferit și un pat, dar acesta a refuzat, cerând să fie lăsat să stea cât mai aproape de el. Voia să se pună lângă el și să îl strângă în brațe, dar știa că asta era imposibil și ar fi putut înrăutăți situația.

      După câteva momente aparatele au început să scoată sunete alarmant și la mai puțin de câteva secunde în salon au intrat mai multe asistente și doctorul de gardă. Două asistente încercau să îl scoată afară pe Hajime, iar una aducea aparatul pentru resuscitare cu șocuri electrice, iar doctorul se pregătește pentru a încerca să îl aducă pe Akihiko înapoi la viață.

      - Vă rog să ieșiți!

      - Ce se întâmplă? Vă rog, nu-l pot pierde și pe el!

      Hajime e împins cu greu afară din salon, unde rămâne și una dintre asistente, doar pentru ai spune ce se întâmplă.

      - Inima lui sa oprit, nu înțelegem cum se poate întâmpla una ca asta, dar doctorul încearcă să îl resusciteze. Vă rog să fiți calm.

      Asistenta intea înapoi în salon și îl lasă singur pe Hajime, speriat și panicat. Corpul său a devenit tare ca piatra, iar fața îi era albă, simțea cum tot sângele îi dispare încetul cu încetul din corp, iar respirația îi era neregulată.

      Inima lui sa oprit.

      Acea propoziție i se învârtea prin cap și sute de gânduri înfiorătoare îi trec prin minte. Teama a pus din nou stăpânire pe el.

      După câteva minute lungi, ce pentru el parcă erau ore, doctorul și două dintre asistente ies. Domnul în halat alb se oprește în fața lui Hajime, omul era obosit și se vedea pe chipul său că nu își putea explica cum s-a întâmplat așa ceva.

      - Din fericire am reușit să îl readucem printre noi. O să facem câteva teste să aflăm cauza și dacă nu cumva are un cheag de sânge.

      - Pot să îl văd?

      Doctorul îl privește scurt și apoi oftează.

      - O asistență îl pregătește, puteți intra și sta până îl vom duce, dar încercați să nu încurcați asistenta.

      Hajime îi mulțumește și promite să nu deranjeze personalul, apoi pătrunde în încăpere. Akihiko era descoperit și avea pieptul dezgolit, iar asistenta îl ștergea apoi încet îi prinde la loc nasturii și duce echipamentul la locul lui. Nici nu îl baga pe Hajime în seamă, care la rândul lui stătea aproape de ușă și privea încremenit.