Decepția

VIII.Tensiune

TENSIUNE: Stare a ceea ce este întins; încordare

Imediat ce am coborât din avion, un Range Rover masiv negru ne aștepta chiar lângă avion, iar prin tipicitatea sa, a trecut pe lângă personalul avionului fără a le adresa vreun cuvânt, luând bagajele și punându-le în mașină. Mi-am dat ochii peste cap vrând să mă iau de el pentru nepolitețea de care dădea dovadă dar mi-am mușcat limba înainte să pot rosti cuvintele. Ochii mei s-au întors spre stewardese și cu toate că femeia blondă care a fost atât de încântată să-mi împărtășească experiențele ei sexuale era destul de dezamăgită de lipsa atenției lui Styles, am încercat să mă port cât mai normal cu ea. Tresărind odată ce am auzit sunetul enervant al claxonului, mi-am continuat demersurile, mulțumindu-i pilotului și întrebându-l cu această ocazie de locurile pe care le-aș putea vizita. Nu aveam de gând să fiu ținută în lesa lui Harry și speram ca măcar acum să reușesc să văd unele locuri deosebite. Știam că bărbatul din mașină devenea tot mai impacientat, picioarele mele purtându-mă cu repeziciune spre mașină, deschizând ușa și strecurându-mă cu un oftat dramatic pe locul pasagerului.

-Era greu dacă arătai și tu puțină politețe? Vocea mea era sinceră, calmă și totodată știam că un foc se aprindea în trupul meu, Harry scoțând cea mai întunecată latură a mea la suprafață.

Mi-am întors privirea spre el pentru că până acum era ațintită pe geamul mașinii care deja era în mișcare, întrebându-mă cum de Harry cunoștea atât de bine aceste locuri. Autostrada pe care intram era punctul perfect ca acesta să mărească viteza, o parte din mine panicându-se odată ce mașina a început să ruleze considerabil de rapid, înghițindu-mi nodul din gât și prinzându-mă cu putere de pielea mașinii scumpe.

-Avem un drum lung de parcurs, nu e nevoie de distrageri și întreruperi, murmură acesta, degetele sale strângându-se de volan cu putere, gest prins imediat de ochii mei ascuțiți.

-Așa cum a fost prietena ta blondă?

Știam că vocea mea era mult mia micuță pentru a fi auzită de Harry, dar acesta și-a întors pentru câteva secunde capul spre mine, privindu-mă cu ochi mijiți.

-Ai spus ceva?

Acest bărbat era o glumă. Nu îmi venea să cred că tata mă trimisese cu o persoană ca el; nu contest că e un asasin indubitabil dar personalitatea sa este atât de lipsită de respect încât încep să-l disprețuiesc cu adevărat.

-Nu, îi răspund eu, dându-mi din nou ochii peste cap, nevrând să provoc o reacție potrivnică din partea sa.

Întorcându-mi privirea pe drumul care se derula rapid pe lângă noi, am continuat să privesc prin geamurile fumurii, fiindu-mi extrem de greu să-mi dau seama exact unde suntem.

-Harry?

Știam că eventual acesta se va enerva din cauza întrebărilor mele exagerate, dar curiozitatea din mine mă determina să recurg la răspunsurile sale extrem de anoste și scurte.

-Hm?

Întorcându-mi privirea spre el, am putut să-i studiez mai bine chipul limpede, observându-i concentrarea. După felul în care conducea, aveam impresia că nu este prea concentrat.

-Unde suntem?

-În Brazilia.

Răspunsul său simplu m-a făcut să- arunc o privire urâtă, devenind deja sătulă de acest comportament exagerat al său. Nu aveam nevoie să fim prieteni dar el nu știa nici măcar ce e respectul iar acest lucru era stresant pentru o persoană ca mine care nu dorea nimic mai mult decât să dispară de aici.