Decepția

V.Damnarea

A DAMNA: ( în mitologia greco-romană și în religia creștină) A condamna la chinurile iadului, a blestema.

Știam un Styles. Dar nu cred că vorbeam despre aceeiași persoană. Acum câțiva ani, înainte ca toată nebunia din viața mea să înceapă, tata avea probleme la lucru din cauza unui băiat care le-a spart sistemul. Nu putea avea mai mult de șaptesprezece ani, dar era atât de agil încât nimeni din Organizație nu l-a putut prinde. Tata s-a străduit mult timp să îl aducă în fața justiției, dar odată ce evenimentele din New York s-au înrăutățit, nu am mai auzit nimic despre băiatul minune. Am presupus mereu că l-au prins și l-au arestat, cel puțin așa credeam din ce îmi comunicase tata.

-Elaborează, murmur eu, privindu-l cu scepticism. Speram să nu aud ceva ce nu doream să fie adevărat.

-Styles este un consultant al Organizației. A fost prins acum câșiva ani de tată tău și, asemenea mie, i-a făcut aceiași ofertă: în schimbul aruncării sale în închisoare, să lucreze pentru Organizație.

-Nu poți vorbi serios, Railey. Cum a putut tata să fie atât de naiv? Styles este un hoț, îi spun șocată, nevenindu-mi să cred ce aud. Nu putea fi adevărat, era imposibil.

Un hoț. Un nemernic, un om fără scupule care știe să mânuiască mai bine decât oricine armele. O armă în sine, ajuns un atuu al Organizației pe care a încercat să o distrugă. Styles era o persoană periculoasă, îngrozitoare, iar eu nu puteam înțelege cum toată lumea a fost de accord cu el. Trădarea era eminentă, era în sângee său. Un hoț nu poate fi schimbat, un șarlatan înnăscut.

-Lucrează cu noi, cooperează. Antonia, de când Styles este aici procentul de operațiuni încheiate cu succes a crescut cu mai bine de 50%. Styles este de partea noastră, ne ajută, spune Railey oftând când a observat că orice ar spune, opinia mea nu va fi schimbată atât de ușor. 

Styles a putut mereu să se integreze, să distragă atenția cuiva ca să scape, recunosc o astfel de persoană dintr-o mie. Am avut parte de astfel de oameni și știu la ce mijloace recurg ei. Nu aș putea, mi-ar fi imposibil de fapt să merg cu un astfel de om undeva. Nu ânteleg ce este în capul tatei, acum câteva ore era atât de disperat să mă trimită undeva pentru a ma proteja și acum mă arunca în ghiarele unui șarlatan. Șaslatan reformat, dar tot un om periculos rămâne. Odată escroc, mereu un escroc. Oamenii nu se schimbă niciodată, doar ajung să învețe să joace mai bine.

-Nu pot accepta asta Railey, spun eu scuturându-mi capul.

-Antonia asculta-mă! Nici măcar nu îl cunoști. Nu poți judeca un om pentru ce a făcut în trecut. Dacă faci asta, atunci ar trebui să mă judci și pe mine pentru că nu am făcut lucruri bune la viața mea! rostește acesta, vocea sa sărind câteva octave, simțindu-i furia din voce.

-Și tu crezi că-l cunoști? De ce este atât de important? întreb eu, deja simțindu-mi pulsul crescând în urma izbucnirii mele.

-Ne ajută! Exact ceea ce ar trebui să facă, zice Railey frenetic. Era destul de nervos, asta îmi puteam da seama. Ar trebui să fie de partea mea aici, Styles este un șarlatan. Un escroc, nu este nimic bun la el și faptul că și-a petrecut câțiva ani antrenându-se și câștigându-i încrederea oarbă a tatei nu schimbă cu nimic faptele. A greșit, a făcut prostii. Și nu s-a lăsat. Nu se poate schimba atât de ușor iar eu aveam de gând să le deschid ochii tuturor. Îl voi prinde pe Styles. Le voi dovedi tuturor că este în continuare un pericol pentru toți.  Necesită mai mult decât câteva ieșiri în urmărire și prinderi de hoți de arme ca să schimbe o persoană ca el.

-Îmi pare rău că am țipat la tine dar sunt neliniștită, îi spun eu lui Railey în final, oftând dramatic apoi. Nu am avut niciun dreptsă mă răstesc la el, în ciuda a tot ce a spus, știam că îmi vrea binele.