Decepția

LXII.Caracter

CARACTER: Ansamblul însușirilor fundamentale psihice-morale ale unei persoane care se manifestă în modul de comportare, în ideile și în acțiunile sale  

Nu îmi puteam opri picioarele din a face cercuri prin camera spațioasă. Îmi simțeam inima bătând cu putere, crezând pentru câteva momente că va exploda de la atât de multă adrenalină, creierul meu deja fiind mult prea solicitat pentru o singură zi. Nu puteam concepe că ceea ce mi-a spus Kramph este adevărat, cu toate că părea atât de plauzibil. Nu credeam niciodată că tatăl meu mi-ar ascunde ceva atât de important și sunt sigură că acesta era modul îngrozitor al lui Kramph de a mă face să-mi pierd încrederea în omul care m-a crescut și m-a învățat tot ceea ce era supraviețuirea. Minutele treceau cu repeziciunea îngândurării mele , pierzând socoteala momentelor în care îmi venea să plâng de nervi. Credeam că  voi avea un atac de panică dar cu fiecare secundă, corpul îmi demonstra contrariul, fiind nevoită să continui să respir neregulat simțind că sunt pe cale să am căderi nervoase infinite. Pieptul mă durea enorm, iar corpul meu nu părea că vrea să asculte comenzile date de creier pentru că nimic din ce încercam să fac nu reușeam să duc la capăt, oboseala cumplită fiind imprimată în interiorul și exteriorul corpului meu. Mă simțeam nevoită să îmi păstrez calmul până voi reuși să descopăr o modalitate de a scăpa de aici. Odată ce ușa s-a deschis, corpul meu s-a tensionat instinctiv la văzul persoanei din prag, ochii mei mijindu-se încercând să îmi dau seama exact ce dorește de la mine. Rânjetul întipărit pe fața sa mă descuraja cu fiecare secundă în care continua să mă privească fără a rosti vreun cuvânt. 

Credeam că cel mai rău lucru întâmplat în aceste luni a fost să aflu că mi-am petrecut ultimii trei ani din viață cu un impostor, că Louis nu a făcut nimic mai mult decât să mă joace pe degete, dar realitatea continua să mă surprindă în cel mai crud mod, arătându-mi că sunt multe lucruri pe care eu nu le cunosc. Louis și-a îndreptat corpul, expresia sa schimbându-se odată ce a observat lipsa vreunei reacții din partea mea. Expirând zgomotos, mina sa impasibilă mă privea nonșalant, ochii săi coborând pe întregul meu corp, trimițându-mi un fior îngrijorător pe șirea spinării. 

-Ești solicitată la cină, murmură, ochii de culoarea cerului privindu-mi cu atenție reacția. Nu credeam că simpla sa voce m-ar afecta atât de mult în acest moment, dar cu cât îmi petrec mai mult timp în preajma sa, cu atât mai repede se instalează frica unei posibile confruntări datorită temperamentului vulcanic prezent în adâncul lui Louis. 

Nici măcar nu am realizat cât timp trecuse de când am vorbit cu Kramph, gândul că va trebui să dau ochii cu el din nou pornind o revoltă în mintea mea. Nu aveam niciun fel de intenție de a cina cu el, nu aveam nevoie să-i ascult povestea despre trădarea tatei și modul în care el încearcă să iasă nevinovat din tot ceea ce s-a întâmplat dar știam că aceasta este șansa mea să îmi dau seama exact unde mă aflu și cum aș putea scăpa de aici. Trebuia să-l găsesc pe Harry și cu toate că Kramph nu intenționa să-mi ofere vreo informație cu privire la el, trebuia să îmi încerc norocul. 

-Antonia, îți sugerez să-și miște picioarele acelea lungi și frumoase în direcția în care ți se spune sau noi doi vom avea și mai multe probleme pe care va trebui să le rezolvăm, mârâie acesta, apropiindu-se de mine și smucindu-mi cu putere brațul, făcându-mă să icnesc în urma gestului său grosolan. 

I-am aruncat o privire urâtă, încercând să nu dau importanță remarcii sale , trecând pe lângă el. Știam că mă urmează încet, cel mai probabil crezând că vreau să scap de aici cât mai repede, securitatea fiind necesară în astfel de situații. De asemenea, aveam o presimțire că însuși Kramph i-a ordonat  să stea cu ochii pe mine în eventualitatea unei insubordonări din partea mea.  Intrând în încăperea spațioasă, m-am așezat la masa imensă plină de mâncăruri care de care mai exotice și ciudate, stomacul meu începând să facă zgomot în ciuda protestelor mele. Așezat deja la masa spațioasă, Kramph mi-a zâmbit ușor, întorcându-și apoi privirea spre Louis, acesta apropiindu-se încet de el.