Decepția

XXII.Acalmie

ACALMIE : Potolire sau încetare temporară a mișcării vântului sau valurilor; răstimp de liniște după o perioadă frământată.  

Exista o teorie care spune ca una din functiile biologice ale visului este sa stimuleze situatii amenintatoare. Scopul acestui lucru este sa te pregateasca pentru situatia in care ti s-ar intampla ceva in viata reala. Subconstientul tau lucreaza non-stop, si atinge apogeul influentei asupra intregului tau organism cand dormi. Cand visezi. Toata lumea viseaza, este imposibil sa nu visezi. Daca te trezesti dimineata si spui ca nu ai visat nimic, nu este adevarat. Ai visat, doar ca nu iti aduci aminte visul. Sunt situatii in care constientul tau nu este atat de prezent in actiunea visului, iar din aceasta cauza este mult mai probabil sa uiti visul in momentul in care te trezesti. Dar adrenalina stimulata in urma unui vis este inca prezenta, si in minutele dupa care te-ai trezit. 

De aceea, in momentul in care m-am trezit, corpul meu saltand brusc din restrangerea plapumei, inima imi bubuia extrem de tare, iar sangele curgea mult mai rapid in vene, in ciuda faptului ca nu imi aduceam aminte ce am visat. Nu in totalitate. Stiu doar ca la un moment dat fugeam si tin minte ca fugeam de ceva inspaimantator. Eram speriata si asta se putea dovedi din pulsul meu accelerat de acum. Dar nu imi aduc aminte evenimentele concrete care au avut loc in visul care m-a trezit in mijlocul noptii.

Luand guri micute de aer pentru a incerca sa-mi calmez respiratia nebuna, ochii mei au trecut prin intreaga camera, initial spre locul gol de langa mine din pat, mai apoi prin restul incaperii. Ma asteptam sa-l gasesc pe Harry aici, dar nu era nicaieri. Intunericul din camera imi dovedea ca era inca destul de tarziu, reusind intr-un final sa determin cu ajutorul ceasului electronic de pe noptiera ca era ora patru dimineata. 

Acum, avand in vedere starea mea deloc incantatoare din cauza lipsei de somn si a oboselii drumului, corpul meu ar fi trebuit sa fie extrem de obosit si sa-si doreasca sa se relaxeze din nou, dar surprinzator, cand mi-am asezat inapoi capul pe perna, somnul nu a mai venit.

Gandurile mele clandestine au zburat spre barbatul care trebuia sa fie langa mine in pat. M-a deranjat atat de tare felul sau detasat de a vorbi cand i-am explicat ca eu nu imi doresc sa dorm cu el in acelasi pat, nici macar nu vreau sa stau langa el! Dar stiu ca asta nu este o optiune.

Mi-as dori doar sa pot sa nu il mai urasc atat de mult cat o fac. Nu am mintit cand am spus ca am obosit sa ma cert cu el, nu am mintit cand am spus ca imi doresc o relatie cat de cat normala cu el, pentru ca as prefera sa pot comunica degajat cu o persoana, nu sa stau pe carbuni incinsi cum fac cand sunt langa Harry. Poate ca nu mi-am dat niciodata seama cat de intimidant este, sau poate pur si simplu nu m-a interesat. De asemenea, nu pot sa nu ma intreb; este ceva aparte la Harry, ceva ce nu impartaseste cu nimeni, si nu ma refer acum la secretele sale legate de misiunea noastra sau treburile sale neimportante. Nu, ma refer la ceva de un alt nivel. Ceva ce l-a facut asa. Era si normal.

Oamenii nu sunt rai innascuti. Nu te poti naste rau, poti doar sa fii crescut in acest fel. Dar cu toate acestea, nu cred ca Harry a fost crescut sa fie asa, cert este ca a ajuns - a ajuns un escroc, iar escrocii la un moment dat, oricat de buni ar fi in meseria lor, fac greseli. Nu e nevoie de o multitudine, este nevoie doar de una. Una fatala. Cum a fost si a sa.

Tata l-a prins si i-a oferit o sansa. Era de asteptat sa accepte, mai ales dupa cate laude au fost aduse la inteligenta si aptitudinile sale. Agentia avea nevoie de cineva ca Harry, iar Harry avea nevoie de Agentie.

Nu stiu exact ce facea inainte, dar ma gandesc ca o parte din munca sa era sa ma supravegheze pe mine, mai ales dupa New York. Dar nu cred ca a facut doar acest lucru. Iar eu am o presimtire ca orice i s-ar fi intamplat, l-a schimbat. Nu stiu daca acest eveniment a fost inainte de Agentie, sau dupa, cert este ca Harry nu putea fi mereu asa cum este astazi.