Decepția

LXXX.Vendetă

VENDETĂ: Cutumă justițiară frecventă în trecut în Corsica și în sudul Italiei, potrivit căreia o stare de inimiciție provocată de o ofensă sau de un omor se extindea și asupra rudelor victimei, care își asumau obligația de a o răzbuna .

Harry

Posibilități. Nopți nedormite, antrenamente obositoare; oricât de mult aș calcula posibilitățile, le-aș enumera din nou și din nou în cap, nimic nu se lega. Totul era o dezordine imposibilă iar eu eram incapabil să-mi fac treaba în cel mai optim mod, iar acest lucru m-a făcut să pierd șirul telefoanelor și hărților din fața mea. Voci distanțate care îmi țipau în față, frustrare și neîncredere în cei din jur- nimic nu mai era la fel. Totul părea greșit, iar eu nu mai gândeam limpede. Trebuia să mă adun, să nu o las să-mi distrugă tot ce mi-a rămas chiar dacă era îndreptățită să-mi facă viața un calvar; era puternică, mai puternică decât aș fi putut să realizez iar acest lucru mă neliniștea. Avea capabilitatea să întoarcă totul împotriva mea și știam că dacă ar face-o, nimic nu va mai fi bine pentru mine. Am muncit atât de mult să pot pune în aplicare planul acesta, iar o fată ca ea pur și simplu are puterea să îmi ruineze întreaga viață într-o clipă. Eram condamnat, ea îmi schimbase țelul odată ce a pătruns neinvitată în viața mea. Primul moment, cel mai nepotrivit; prima oară când am sărutat-o, știam că fusese nevoie doar de acel sărut. Un sărut și apoi am fost captivat, dependent de ea. Nu voi mai putea simți pentru nimeni ceea ce simt pentru ea, aș fi făcut totul pentru ea dacă aș fi putut; era universul meu, steaua cea mai luminoasă de pe cer. Nu am vrut niciodată să o fac să treacă prin cele mai îngrozitoare momente ale vieții ei, știam că suferea mai mult decât îmi arăta, iar acea noapte m-a făcut să realizez gravitatea acțiunilor mele. Era răzbunătoare, îmbătată de vendeta îngrozitoare care îi întuneca inima iar vina era doar a mea. 

Mintea mea a zburat din nou la acea noapte, părea atât de liniștită, nu m-a făcut să mă simt niciodată cum a reușit atunci; acel moment de acalmie nu m-a pregătit pentru ce avea să urmeze. Odată ce am auzit ușa închizându-se, am fost trezit instant, alertat de lipsa persoanei de lângă mine dar totodată știam că era prea mult din partea mea să îi cer să rămân cu mine pentru acea noapte. Antonia nu ar fi făcut niciodată ceva ce nu dorea și faptul că a decis să plece atunci mi-a demonstrat cât de imposibilă era patima în care fusesem trași. Nu am crezut nimic greșit în acțiunile ei dar odată ce mintea mea a înregistrat motorul unei mașini gonind pe drum, am știut că ceva era în neregulă. Iar atunci când am ajuns în fața geamului, privindu-mi propria mașină gonind pe șosea, lăsând în urmă conacul pretențios, am realizat că plecase. Nu trebuia să verific lipsa cheilor și a diamantului pentru a ști că îmi întorsese jocul împotriva mea, îmi folosise tactica pentru a obține ceea ce dorea. O parte din mine era chiar mândră de ea, că a reușit să prindă atât de multe în timpul scurt petrecut împreună, dar această parte a dispărut imediat odată ce neliniștea unui viitor catastrofic mi-a acaparat gândurile. Aș fi putut să merg după ea, la urma urmei eram treaz odată ce aceasta a plecat dar picioarele mele nu îmi ascultam comenzile, rămânând fixate în fața geamului. Acum realizam ce greșeală am comis, nu ar fi trebuit niciodată să o las să fugă- acel diamant era prea important. 

Ochii mei s-au mutat spre persoana care îmi țipa în față, ochi de gheață calculându-mi reacțiile cu atât de multă precizie, așteptând o greșeală. Kramph nu a fost mulțumit de lipsa mea de control și de faptul că propria sa nepoată a profitat de situație dar Louis a fost cel mai furios dintre toți. Luat prin surprindere, s-a amuzat de ingeniozitatea ei dar odată ce a aflat că aceasta plecase în mașina mea, a pus totul la cap, știind că Antonia își petrecuse ultima noapte cu mine. Poate că fratele meu era mai idiot decât credeam, agățându-se de ideea absurdă că acea femeie îl va mai iubi vreodată. Nu se va întâmpla pentru că ea era diferită acum. Era mult prea conștientă de ceea ce era el și poate că acest lucru mi se aplica și mie. Orice aș simți pentru ea nu era sănătos, mă împiedica să gândesc limpede și mă făcea să acționez nesăbuit. M-am ridicat rapid, evitând ochii reci ai lui Louis, nepăsându-mi de celelalte persoane din cameră, simțind nevoia să schimb acest aer inconfortabil. Nu puteam continua să mă agăț de ea, să risc să o distrug complet chiar dacă în acest moment îmi dovedise că nu îi mai păsa nici cât negrul de sub unghie de mine; reușisem să o îndepărtez pe singura persoană care m-a iubit și mă va iubi vreodată.