TRANSCENDENT: Care depășește, care trece dincolo de orizontul experienței sau al întrebuințării teoriei într-un domeniu dat; care se află dincolo de orice experiență posibilă, fie că este vorba de realități, fie de principii ale cunoașterii.
Vizita lui Boston s-a dovedit a fiind extrem de scurtă, acesta plecând imediat ce a reușit să restaureze tabloul. Cu toate că a stat mai bine de paisprezece ore încercând să nu treacă peste vreun detaliu, simțeam că băiatul cel tânăr din fața mea nu dorea să fie aici. În ciuda personalității sale încântătoare, aveam senzația că Boston se simte închis în acest apartament. Presimțeam că este aici doar pentru a-și pune în ordine relațiile cu Kit și Harry, dar totul părea de fațadă, intențiile băiatului fiind ascunse de ochii mei curioși. Pe parcursul întregii zile , am încercat să descopăr și restul informațiilor cu privire la misiunea lui Harry, dar nimic nu a fost împărtășit cu mine, acest lucru neliniștindu-mă într-o oarecare măsură. Tot ce știam era că această misiune este extrem de importantă pentru Harry, iar furatul celor treisprezece picturii a fost doar o piesă din întregul plan. Nu realizam exact ce se întâmpla în jurul meu dar eram conștientă că mai repede sau mai târziu urma să aflu exact care este planul lui Harry. Sigur nu am venit în Germania doar pentru niște picturi și având în vedere felul misterios în care Stella și Harry s-au purtat în ultimele ore mă făcea să cred că nu doreau ca eu să aflu acest plan.
Odată cu plecarea lui Boston, toată lumea a intrat într-o stare de oboseală acută, astfel preferând să mă retrag pentru această zi. Știam că Harry nu mă va lăsa în veci să dorm în apropierea lui Kit și cu toate că nu mi-a specificat unde urma să-mi petrec noaptea, am deci să mă retrag în dormitorul în care am adormit ultima oară. Lăsându-i pe cei patru în sufragerie, discutând ultimele nelămuriri cu privire la misiune, am decis să fac o baie relaxantă, sperând că astfel voi scăpa de oboseala care mi-a cuprins întregul corp. Era extrem de târziu și cu toate că îmi simțeam ochii închizându-se automat, nu puteam să mă pun în pat plină de noroi și sânge uscat. Abia după ce m-am dezbrăcat în baie, privindu-mă în fața oglinzii, am realizat ce dezastru eram. Părul blond, pe care l-am desfăcut acum câteva ore, stătea în toate direcțiile, primind o notă de murdărie și ulei, iar fața mea, epuizată și lipsită de machiaj mă făcea să arăt ca o fantomă. Zilele epuizante petrecute alături de Harry și-au spus cuvântul și asupra corpului meu, care pe zi ce trece părea din ce în ce mai subnutrit, ajungând până în punctul în care mă nelinișteam privindu-mi coastele care ieșeau la iveală. Aruncând o ultimă privire asupra înfățișării mele oribile, m-am întors spre cada cu spumă, vrând să mă afund în căldura apei când ceva din oglindă m-a făcut să mă opresc. În jurul gâtului meu , atingându-mi crăpătura sânilor stătea medalionul primit cadou de la Louis, în seara în care l-am văzut pentru ultima oară. Gândurile mele erau atât de încurcate, tot ce s-a întâmplat în ultima săptămână primind o nouă noțiune pentru mine, amintirea lui Louis făcându-mi picioarele să cedeze, corpul meu izbindu-se violent de gresia băii, șiroaie de lacrimi invadându-mi ochii și năvălind peste obraji. De ce totul trebuie să fie atât de complicat? De ce nu pot fi fericită? Nu am cerut niciodată viața care mi-a fost oferită, nu l-am cerut niciodată pe Louis, nu am cerut să fiu vânată de criminali; nimic din ceea ce mi se întâmplă nu îmi aparține, viața pe care o trăiesc este doar o iluzie. De ce nu a putut să-mi explice? De ce m-a părăsit fără vreo explicație? Un simplu bilet nu mă poate motiva să continui, nu mă poate determina să rămân în trecut și să nu privesc viitorul ce mă așteaptă. Prinzând medalionul între degete, l-am strâns cu putere, sperând pentru câteva secunde că îl pot sparge iar astfel voi primi satisfacția pe care mi-o doream. Nu voiam să trăiesc în trecut, nu când știam că există ceva în viitorul meu care mă determina să vreau să-l uit pe Louis. Dar nu puteam să mă gândesc la posibilitățile cu Harry atâta timp cât Louis continua să-mi stăpânească mintea și o parte din inimă. Nu avea rost să neg, existau sentimente puternice pentru Harry, dar nimic din ce simțeam pentru el nu putea umbri dragostea pe care i-o purtam lui Louis și mai mult de atât, neliniștea care îmi invada sufletul.
CITEȘTI
Decepția
Fanfiction"She was made of stars, but he prefered the moon.'' Antonia Price. Numele ei era asociat mereu cu pericolul. Lucrurile normale sunt ireale pentru ea, poate doar să nutrească un viitor mai puțin complicat. Realitatea ei este total diferită. Cu un...
