Decepția

LXVII.Mirobolant

MIROBOLANT: Extraordinar, incredibil; minunat, magnific.  

-Chiar crezi că ne va ajuta? murmură Harry, făcându-mă să-mi întorc capul spre el. Nu știam exact dacă era cea mai inteligentă mișcare dar nu aveam la cine altcineva să apelez. Railey mi-a fost un prieten pe vremea când eram mutată non-stop în diferite țări și cu toate că am rupt orice conexiune în momentul în care lucrurile au devenit prea complicate cu Harry, nu credeam că s-a schimbat ceva. Eram stresată gândindu-mă la funcționarea Organizației având în vedere cele întâmplate în Germania dar știam că el lucra în continuare. Railey a fost mereu o persoană determinată și cu toate că Organizația i-a făcut mai mult rău decât bine, el era un element cheie pentru rezolvarea problemelor din sânul acesteia. 

-Nu știu, îi răspund încet. Formând numărul pe care l-am reținut acum mult timp, am luat o gură mare de aer, auzind telefonul sunând. Speram să răspundă. 

Nu știam unde este în acest moment pentru că Railey avea obiceiul să se plimbe dintr-un sediu în altul și având în vedere că explozia din Germania a stricat toate aparatele de urmărire, exista posibilitatea ca acesta să se fi dus acolo pentru a ajuta la reparații. Totodată, acesta obișnuia să fie în sediul din Franța pentru că acolo îmi petreceam și eu timpul înainte să îl întâlnesc pe Harry. Mereu am iubit Franța și mi-aș dori să mă întorc acolo cândva; să îmi cumpăr o casă undeva la mare și să-mi petrec restul vieții acolo. Adoram aerul coastei franceze, îmi plăceau oamenii și știam că Franța era o posibilitate de viitor. Într-un timp am ajuns la concluzia că aș putea să nu fiu nevoită să merg singură acolo; poate Harry mă va însoți. 

L-am privit dezamăgită pe Harry, oftând odată ce nu am putut da de el. Ochii acestuia s-au lăsat în jos, ducându-și mâinile la cap, corpul său începând să se plimbe frustrat în cercuri, cel mai probabil exasperat de situația în care ne aflam. Aveam nevoie de Railey, acum mai mult ca niciodată. Mai exista o posibilitate să dăm de el. Numărul lui de la Organizație era evident ieșit din funcțiune sau acesta este în imposibilitatea de a ajunge la telefon, dar încercând să-mi aduc aminte numărul de telefon personal, o fărâmă de speranță mi-a străfulgerat corpul. Știam numărul său. L-am folosit odată ce am plecat cu Harry, când credeam că mă joacă pe degetele și credeam că sunt lucruri murdare pe care le putea folosi împotriva sa. Pufnind neîncrezătoare aducându-mi aminte de acele momente, am aruncat o privire scurtă în direcția lui Harry, acesta fiind întors cu spatele la mine, corpul meu întorcându-se spre telefonul public din mâna mea. Aveam încă o șansă, trebuia să profit de ea. Ducându-mi degetele spre butoane, am format încrezătoare numărul cunoscut, așteptând. Secundele treceau cu repeziciune și știam că acum i-am captat și atenția lui Harry care se afla lângă mine privindu-mă nedumerit, ridicându-mi arătătorul pentru a semnala așteptare din partea sa. Inima a început să-mi bată puternic odată ce am auzit vocea din receptor, vocea unei persoane în care aveam încredere și speranța că ne va putea scoate din chestiunea problematică în care am fost trași.

-Alo? 

*

Mereu mi-a plăcut să cred că aș face orice e necesar pentru a trece peste încă o zi. Nu mă consideram o păcătoasă așa cum nu mă consideram nici o sfântă. Sunt o simplă fată, o războinică cu un suflet de supraviețuitor și o inimă în căutare de pace și iubire. Am trecut prin atât de multe încât nu greșeam când mă numeam o supraviețuitoare și eram mândră că am reușit să trec prin atât de multe. Familia mea era distrusă, complet distrusă, am fost manipulată întreaga mea viață iar în momentul de față îmi era greu să mă încred și în mine. Odată ce Railey mi-a răspuns la încercarea disperată de a da de el, a fost mult mai dispus decât credeam să ne ajute cu transferul unei sume considerabile de bani ai Organizației, urmând să păstrăm contactul până când acesta va putea să se întoarcă din Franța. Cu toate că nu mai vorbiserăm de atât de mult timp, știam că mă puteam baza oricând pe el. Cât timp exista recunoștința mea cu privire la acțiunile lui Railey, exista și îndoiala din partea lui Harry care nu credea că Railey ne vrea binele sau cel puțin asta m-a lăsat să cred deoarece comportamentul său nu indica nimic altceva.