Decepția

LVIII.Infailibil

INFAILIBIL:  Care nu poate greși, care nu se poate înșela 

Mereu mi-au plăcut oamenii ciudați ... oile negre, cei bizari, excentricii, singuraticii, cei pierduți și uitați. Mai mereu exact aceste persoane sunt cele cu cele mai frumoase suflete. Poate că din acest motiv am fost atrasă de Harry, era atrăgător într-un mod ciudat, comportamentul său a fost mereu bizar și eram conștientă că Harry iubește singurătatea, poate mai mult decât oricine. 

Dar acum știam că oricât de mult s-ar fi împotrivit la început, Harry ține cu adevărat la mine. Timpul m-a făcut să realizez acest lucru și poate că l-a ajutat și pe el într-o oarecare măsură. Timpul este un reparator infailibil, care tămăduiește fără niciun leac rănile sufletului. Știam că Harry nu a scăpat complet de urmele trecutului, dar simțeam că relația noastră se îmbunătățește pe zi ce trece. Nu știam dacă mintea mea mai era așa cum trebuia să fie, mai ales după explozie. Nu puteam procesa nimic din ce mi s-a întâmplat, totul a devenit dificil, viața mea era deja destul de grea dar acum totul părea că se prăbușește. Aveam nevoie de Harry, oricât de egoistă aș fi. Nu mă puteam gândi la explozie pentru că atunci nu aș mai putea suporta. Simțeam deja că mă sufoc, dacă realizam cu adevărat însemnătatea exploziei, nu puteam concepe viața. Nu e nimic tramatizat, totul era adevărat, prea adevărat. Totul a început din Franța, viața mea s-a schimbat din acel moment pentru totdeauna. Din seara în care l-am privit pentru ultima data pe Louis, pe cel pe care îl credeam adevărat. Apoi tata, agenția, Harry, Stella, Brazilia, totul era copleșitor. 

Știam că tot ce aveam nevoie, tot ceea ce am știut vreodată a fost el. Harry. El m-a ajutat să trec peste atât de multe, știam că nu reușeam să supraviețuiesc fără el. Din acest motiv știam că am în continuare nevoie de el, să mă ajute, să mă salveze pentru că nu mai puteam respira.

-Toni, ești bine? 

Ochii mei s-au deschis brusc, întorcându-mi privirea spre el. Ochii săi verzi erau atât de intenși, odată am crezut că sunt lipsiți de viață, că nu exprimau nimic, dar acum totul s-a schimbat. El s-a schimbat. 

Mi-am închis înapoi ochii, lăsându-mi capul pe umărul său, simțind înclinarea vaporului .Trebuia să plecăm cât mai departe de tot, de toată lumea și aceasta era singura soluție. Planul lui Harry era bun și știam că va fi acolo să mă ajute. Stella va fi și ea alături de mine, iar Boston a fost extrem de folositor odată ce ne-a făcut rost de un vapor și de tot ce aveam nevoie pentru a pleca din Europa fără să fim urmăriți. Oamenii lui Kramph erau peste tot și cu toate că acum nu doream nimic mai mult decât să îl distrug complet atât pe el cât și pe lacheii lui, știam că era o decizie impulsivă cu care Harry nu ar fi fost de acord.  Eu nu mă simțeam încă bine, calmantele inducându-mi doar  într-o stare constantă de somnolență, iar Harry era mult prea îngrijorat din cauza a tot ce s-a întâmplat în Germania pentru a putea discuta cu el. Totul s-a întâmplat prea repede, sunt dezorientată, pierdută în tot ceea ce înseamnă viața și supraviețuirea mea; Kramph a încercat să scape de mine, a scăpat de toți- este inevitabil. Sigur a aflat deja că am scăpat, că Harry m-a salvat. Înseamnă că vine după mine. Kramph știe că îl voi aștepta și voi fi pregătită. 

*

Poate că avem parte de o singură iubire în viață și poate că acea iubire pentru mine a fost Louis. Cu toate că nu a fost nimic real, pentru mine a fost adevărat- tot ce am împărțit, tot ce a fost între noi a fost real. Știu că Louis m-a mințit și acum am ajuns să îl urăsc pentru ce a făcut, dar de asemnea știu că o parte din el mă iubește, oricât de mult încerca  să ascundă acest lucru. L-am văzut, i-am văzut privirea în acea noapte; Louis este un escroc, un nemernic pentru ce a făcut dar știu că în felul său, a ținut cu adevărat la mine. Poate că mă vede ca pe o proprietate, poate că mereu a făcut acest lucru iar acum văzând că iubirea lui este pusă în pericol de Harry, poate că acesta a fost modul lui de a încerca să-mi demonstreze că mereu voi rămâne proprietatea sa. Nu sunt de acord cu acest lucru, dar de amenea sunt conștientă că ceva în el a rămas la fel. Poate că Louis mă iubește în felul său teribil și poate că acum și-a dat seama că este nedemn de iubirea mea. Sau poate că pur și simplu nu îl interesează, poate că tot ce vrea este să mă întorc la el, să continui să fiu proprietatea sa. Nu voi ști niciodată ce crede el cu adevărat dar sincer nici nu plănuiesc să aflu. Nu vreau să fac acest lucru.