Decepția

LXXXVI.Înturnare

ÎNTURNA : A (se) îndrepta în altă direcție; A (se) întoarce de pe o parte pe alta  

Lucrurile nu păreau că aveau să se îmbunătățească; orele treceau cu repeziciune iar semnele din partea lui Pierre nu mai apăreau. Dacă acest lucru nu era destul de neliniștitor, faptul că mintea mea era umbrită de gândurile legate de Harry nu era în regulă, ținându-mă în această stare constantă de tensionare, nimic din ceea ce făceam nu părea că avea să ajută. Nu puteam înceta, parcă faptul că îl văzusem în acea zi după atât de mult timp în care am încercat să mă ascund de el, totul revenise ca un val nesfârșit, trimițându-mă în largul unei mări reci, singuratice și întunecate. Sunt atât de curioasă, atât de înspăimântată de ce gândește el, ce a simțit în momentul în care acel pistol a fost ridicat în fața sa- nu aș fi putut apăsa niciodată pe trăgaci. 

-Domnișoară Price, te superi? 

Trasă din gânduri, mi-am ridicat privirea, ochii mei observându-l târziu pe bărbatul misterios care și-a făcut prezența, soarele dimineții dogoritoare creându-mi o senzație neplăcută, neobișnuită cu astfel de temperaturi. Nu am mai stat într-un loc atât de însorit din momentul în care am fost în Brazilia, iar această ridicare bruscă de temperatură, de la răcoarea din nordul Europei la căldura din sudul continentului, nimic nu mai avea sens. Trăgând cartea de pe scaunul de alături, corpul bărbatului s-a așezat la masa din grădină, briza mării creând un miros specific în acest loc, ochii mei rămânând fixați pe miliardarul așezat lângă mine. 

-Cum îți place aici? Aerul din Maroc îți face bine, Antonia, continuă acesta, luându-mă prin surprindere. Nu îmi puteam da seama dacă mă complimentase, dar eram uimită că a instigat o conversație;  în timpul scurt petrecut alături de el am aflat că nu era atât de vorbăreț cum a părut la început. Poate că nu era un moment plăcut, simțeam că era ceva în neregulă cu el dar nu îl cunoșteam destul de bine încât să insist și să îl întreb.

-E ceva nou. Dar nu plănuiesc să-mi întind șederea aici. Sunt recunoscătoare pentru  tot ce ai făcut pentru mine, dar la un moment dat va trebui să suport consecințele. 

-Nu ai greșit cu nimic. Crede-mă, știu cât de sufocantă poate fi această viață, continuă acesta, arătând spre locul din jurul meu, luxul care ne înconjura acum părând mai neplăcut decât trebuia să fie. 

-Nici eu nu cred. Dar ei cred acest lucru, sunt obligați să mă caute până când totul se va termina. Îi cunosc prea bine să nu realizez că toate acestea se vor termina în curând. 

Vocea mea nu era deloc plăcută, îngrijorarea ieșind la suprafață chiar și în astfel de momente calme. Aerul era plăcut, compania domnului Malik nu era atât de neinsuportabilă precum credeam, dar ceva era în neregulă. Nu îmi puteam da seama dar exista o schimbare evidentă. Poate eram eu sau poate era omul de lângă mine, cert este că niciunul dintre noi nu eram în apele noastre. Exista un întuneric aparte în bărbatul acesta iar acum acel demon dinăuntrul său părea mai prezent decât înainte. Omul cu care dansasem la petrecerea bunicului era șarmant, senzual și plin de flirt, iar persoana pe care o întâlnisem la galeria de artă era diferită; ceva se schimbase la el. Liniștea a continuat să ne înconjoare mult timp, amândoi preferând să păstrăm o tăcere bine venită, lăsând briza să ne lovească iar sunetele îndepărtate ale copiilor care se jucau pe plajă să se audă. Nu știam ce altceva aș putea să-i spun, nu eram obișnuită cu o astfel de situație, în ciuda paradoxului. Bărbatul din fața mea încerca să mă ascundă de cel care mi-a ținut companie în ultimul an, creându-mi o stare de siguranță și devotament- ceva ce ulterior avea să mă ruineze. 

-Nu vreau să par nepoliticoasă dar nu pot să nu mă întreb ce s-a întâmplat cu tine. Domnule Malik, am impresia că vorbesc cu o persoană complet diferită.

Nu realizasem că ceea ce gândeam de mult timp avea să fie transpus în cuvinte, iar odată ce mi-am auzit propriile cuvinte, surprinderea nu putea fi ascunsă de pe chipul meu, bărbatul rămânând tăcut lângă mine. Puteam vedea pe chipul său că era vorba despre o anumită persoană, poate chiar cea despre care vorbise acum ceva timp iar mie îmi era greu să pun totul cap la cap. Cu toate acestea, odată ce tăcerea a persistat mai mult decât era acceptabil, știam că nu îmi va răspunde. Problemele sale aveau să rămâne cu el iar eu va trebui să suport acest lucru. 

-Îmi pare rău domnișoară Price dar va trebui să plec. Te asigur că totul se va rezolva în scurt timp.

Vocea sa a rupt tăcerea de nesuportat, luându-mă prin surprindere din cauza tonalității disperate, corpul său ridicându-se instant, părăsind locul în care mă aflam fără prea multe detalii. Nu înțelegeam la ce se referea pentru că eram încrezătoare că niciuna dintre problemele mele nu aveau să se rezolve atât de ușor, fără intervenția mea. Acum eram conștientă că doar eu puteam schimba ceva, că doar eu puteam face anumite lucruri; oricât de recunoscătoare aș fi pentru tot ce au făcut gemenii, Pierre, Kit și chiar și domnul Malik, trebuia să aflu ce s-a întâmplat cu tata singură, să-mi confrunt bunicul singură și chiar și să îl privesc în ochi pe Harry. Poate că nu era bine ceea ce gândeam, poate că judecata mea era întunecată de anumite aspecte ale vieții de care am încercat să scap dar în acest moment pentru mine era tot ce conta. Speranța că voi reuși. Trebuia să-l atrag pe Harry cumva, trebuia să fiu în fața sa pentru ultima oară- doar așa voi putea știi sigur dacă îmi spune adevărul sau nu. Mintea mea încerca să născocească planuri care de care mai imposibil de realizat, apoi, într-o fracțiune de secundă mi-am dat seama. Sunt în Monaco, aproape de inima bogățiilor, milionarilor, mafioților și mașinilor sofisticate. Trebuia doar să știu unde să caut, iar Monte Carlo era pista perfectă pentru a lansa o capcană. Singură îmi va fi mai dificil dar în timpul petrecut cu Harry am învățat destule cât să știu cum să atrag atenția. Nu credeam niciodată că voi ajunge să îi fiu recunoscătoare pentru acest lucru. Ceva dinăuntrul meu spunea că Harry era aproape și odată ce planul meu va fi pus în aplicare, acesta mă va găsi imediat. O parte din mine își dorea să fie cu el, să uite tot ce s-a întâmplat, să nu mai caute ceva ce nu va găsi niciodată și să simtă pur și simplu.