Decepția

XCII.Neșovăire

NEȘOVĂIRE: Dîrzenie, fermitate, hotărâre, intransigență.

Poate că tot ceea ce am făcut până în acest moment s-a rezumat la acest moment. Știam că cele douăzeci și patru de ore petrecute cu Harry erau doar o distracție de la realitate dar odată ce acesta a realizat că nu trebuie să continuăm să ne pierdem în tot ceea ce a ajuns această cameră de hotel să fie, atunci mi-am dat seama că ce urma avea să fie neplăcut. Rotindu-mi inelul care ajunsese deja incorporat în sufletul meu, m-am așezat mai bine în șezut, încercând să-mi acopăr corpul dezgolit cu cearșaful alb, ochii bărbatului din fața mea rămânând fixați în totalitate pe mișcările mele. 

-Nu trebuie să te acoperi, Antonia. Nu îmi place când te ascunzi. 

Răsuflând puternic la auzul cuvintelor sale, mi-am păstrat poziția fermă, strângând mai bine la piept bucata de material, câștigând un mârâit gutural din partea sa. Cu toate acestea, el știa mai bine că nu era momentul pentru o nouă partidă de sex, închizându-și ochii pentru moment, încercând cel mai probabil să-și îndepărteze gândurile necurate. 

- Sunt de origine rusească și cred că știi prea bine că încearcă să te caute de ceva timp. Odată ce au aflat de moartea tatălui tău, au știut că protecția Organizației a dispărut iar acum era momentul să atace. E grupul lui Vladimir.

Înghițind în sec, un străfulger întunecat a trecut prin dreptul meu, amintindu-mi de teroarea acelei seri îngrozitoare în New York, nevrând să retrăiesc acele momente. 

-Nu cred că îți cunosc legătura cu Kramph și sincer și dacă ar face-o, nu le pasă nici cât negrul de sub unghie. Tatăl tău le-a greșit acum mult timp și odată ce ai reușit să scapi în acea noapte, te-au urmărit până aveau să te găsească din nou. 

Privindu-l cu o oarecare urmă de teroare, puteam vedea clar în ochii săi că nu era prea încântat de ceea ce-mi spunea. Sunt sigură că știe despre răpirea mea din copilărie, sunt ferm convinsă că a fost informat încă de la început de ce am o oarecare sensibilitate când vine vorba de orașul natal. Amintindu-mi momentul în care acesta m-a obligat să retrăiesc mersul în New York, nu puteam să nu mă întreb de ce nu a încercat să mă ferească de acea spaimă îngrozitoare, forțându-mă chiar să intru într-un oraș pe care am încercat să îl evit cu orice preț. Gândurile și acțiunile lui Harry erau o enigmă pentru mine iar acum nu era momentul să le elucidez. 

-Dar acum știu că ești din nou pe fugă și având în vedere parada pe care ai făcut-o, sunt sigur că acum sunt pe urmele tale. A fost o greșeală imensă ce ai făcut tu, Antonia. A fost stupid din partea ta !

Nu puteam crede că a decis fix acum să îmi țină predică, un moment mai prost ca acesta nici că se putea. Era atât de înfuriant, atât de intens și totodată nu puteam să mi-l scot din cap. 

-Trebuie să găsești o metodă, Antonia. Îmi storc creierul încă de când ai decis să fugi în acea noapte de lângă mine și nu pot nicicum să găsesc o soluție. Nu te pot pierde, Antonia, dar trebuie să găsim o soluție ca tu să nu mai fi în agenda lor. Știu că nu e ceea ce îți dorești dar trebuie să vorbești cu bunicul tău. 

Auzindu-i cuvintele, am respirat aerul pe care îl țineam înăuntrul meu, neștiind ce ar trebui să fac; Harry avea dreptate, soluțiile mele erau limitate și totodată planul nu va ține. Poate că așa a fost să fie, poate că totul se va rezuma la o simplă întâlnire cu un grup de ucigași care mi-au torturat copilăria și m-au făcut efectiv să-mi pierd copilăria și adolescența ascunzându-mă. Totul se rezuma la acest moment iar eu nu cred că eram pregătită să suport consecințele. 

-Unde este? 

Bunicul meu nu era așa ușor de găsit precum părea. Știam că din momentul în care am plecat, acesta a intrat în ascunzătoarea sa, evitând conferințele sau alte întâlniri; importanța pe care acesta o dădea detaliilor era uneori bizară iar în ultimul timp în care am ajuns să îi cunosc adevărata identitate, Milton Kramph mi-a demonstrat că nu era un om cu care merita să te războiești și din acest motiv știam că a încercat să se implice cât mai puțin în căutarea mea și cu toate acestea a reușit să coordoneze totul, în exact modul în care și-a dorit mereu.