Decepția

XIII.Dominație

DOMINAȚIE : Faptul de a domina, de a-și exercita influența sau stăpânirea; putere, stăpânire, influență exercitată asupra cuiva sau a ceva  

Respiratia mi-a fost taiata, nu puteam sa fac nimic. Priveam inerta, cu o expresie de soc absolut spre barbatul cosmarurilor mele .

Pentru prima data l-am vazut ingrijorat sau macar ceva  aproape de ingrijorare pe fata sa. Nu stiu cum era dar sigur nu era bine. Era incordat, concentrat dar totusi...schimbat.

-Poftim?

Nu credeam ca imi aud bine urechile, ceva nu era bine. Nu putea fi adevarat. Nu.

-Antonia, m-ai auzit. Avionul s-a prabusit. Toti au murit, toti membrii echipajului sunt morti, spune el incet, simtindu-i duritatea in voce. Era nervos ca s-a intamplat asa ceva. Era suparat.

-Harry, soptesc eu, respiratia intretaindu-mi-se.

Nu pot sa cred. Nu nu nu nu. Nu este posibil! Cum sa fie morti? Nu!

-S-si noi trebuia sa fim acolo, reusesc eu sa spun, inghitindu-mi nodul din gat si privind spre el, intregul meu corp incepand sa tremure realizand aceste lucruri. Noi trebuia sa fim acolo, d-daca Harry nu ar fi insistat sa aterizam in alt loc si daca tata nu l-ar fi sfatuit asa...am fi fost morti. Morti!

-Stiu Antonia, la dracu, stiu! tipa el nervos, lovind puternic volanul masinii, noroc ca nu a reusit sa o deregleze. Nu cred ca era nervos pe mine, era furios mai mult pe situatie. Stie in ce postura am fost pusi, puteam fi morti.

M-am uitat la el, mainile mele inca tremurand violent, parca fiind paralizata de o forta invizibila, Harry reusind sa-si mute privirea nervoasa spre mine dar eu nu ma puteam concetra pe el. Ma gandeam doar la acei oameni...sunt morti. Asa pur si simplu, morti.

-Antonia, trebuie sa iti pastre-

Mi-am dat capul putin peste spate, incercand sa-l inteleg pe Harry dar nu il auzeam. Nu auzeam ce spune, ii vedeam buzele miscandu-se dar nu il intelegeam. Nu stiam ce vorbeste si dupa privirea pierduta care i-am aruncat-o cred ca si el si-a dat seama de asta.

Nu am mai fost pusa de mult intr-o astfel de sitatie si chiar daca poate am mai avut de-a face cu moartea, s-a intamplat acum ceva timp...Nu am mai simtit de mult acest fior, acest fior cutremurator de frica. Panica, eram panicata, dar nu era acel tip de panica constructiva. Nu ma ajuta, nu ma puteam concentra pe nimic anume. Nu mai vedeam nimic in jurul meu, ca si cum as fi fost absorbita intr-un abis al intunericului, singurul sunet care il puteam distinge printre umbrele intunericului era vocea dura si ragusita a lui Harry.

-ANTONIA! Antonia! 

Brusc, corpul meu a mers in fata, semn ca forta gravitatiei a luptat impotriva mea, noroc ca aveam centura de siguranta. Mi-am simtit corpul smuls de pe scaun, suprafata dreapta, neteda dar totusi dura pe care am fost asezata scotandu-ma putin din transa.

-Antonia! Revino-ti! strigatele care pana acum pareau indepartate se auzeau din ce in ce mai aproape, mintea mea procesand destul de greu invazia sunetelor din exterior.

-Baga-mi-as! Antonia! Toni, revino-ti! 

Privirea mea incetosata acum incepea sa distinga diferite forme, semn ca eram pe drumul cel bun in a-mi reveni. Cred ca faptul ca niciun fel de lumina nu m-a orbit, m-a facut sa incerc sa-mi revin, sa ies din orice mi s-ar intampla in acest moment.

Imprejurimile mele incepand sa para mai cunoscute, privirea mea reusind sa se imbunatateasca in asa fel incat acum puteam vedea parul cret si des al lui Harry, fata sa care ulterior era dura si de nepatruns, acum fiind umbrita de o ingrijorare stranie, buzele sale miscandu-se repede dar sunetul nu ajungea inca la creier deci nu intelegeam ce spune.